Poezie
teama de întuneric
carte.durerea din spatele cărnii
1 min lectură·
Mediu
12. Teama de întuneric - Teodor Dume
concurs marele premiu-agonia 2015
ziua de azi e un fel de plictis
ocazițional casc de parcă
sunt pedepsit pentru toate răutățile lumii
uneori oscilez între cer și pământ
caut locul în care o să
locuiesc pentru o vreme
potrivindu-mi respirația după
zborul de pasăre
o să o iau de la început
și pentru că mi-e teamă de întuneric
cineva o să-mi fie complice
alteori stau să desenez cu privirea pe cer
un Dumnezeu răutăcios și fără barbă
cu mâinile lui însângerate
agită norii
un înger crapă cerul în două
mă privește lacom și plescăie din buze
pe lângă mine trece o umbră
știu
când vine vremea peștii
se lasă la fund
păsările coboară pe vârfuri de copaci
câinii scheaună bezmetic
Dumnezeu fără motiv
se plimbă de colo-colo și
nici că-i pasă de scâncetul
noului născut
un petec de cer negru cade peste zare
mă aplec
îmi fac semnul crucii și aștept...
026.295
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Teodor Dume
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Teodor Dume. “teama de întuneric.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/teodor-dume/poezie/14093876/teama-de-intunericComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDda, bine punctat în general. dar să nu uităm că suferința este parte din noi.
mulțumesc mult,
mulțumesc mult,
0
Când suferința sforăie în noi, este activ “plictisul”, când plictisul doarme se activează suferința, întotdeauna în viața omului e activă cel puțin o entitate negativă, inducând stări neplăcute.