Tăcerea se învelește în fibre de in

“Trupul” înfășurat în “așteptare”, converge entitățile sale la știința răbdării, se încastrează în timpul propriu din care încearcă să-i extragă plictisul, spleenul și sincopele, și tot ceea ce am “risipit” în van, superfluu, încercăm să îl strângem în malaxorul spiritului, care face din risipirile eterogene o pastă omogenă, cu care ne acoperim golurile.
Între “neuitare” și uitare, stau întâmplările și evenimentele, și cu cât trecutul se depărtează de prezent, cu atât amintirile devin evanescente.

Totul este să nu ne pierdem în uitare și risipire și să lăsăm urme vizibile pentru urmași.

corecție