Poezie
Alunecare în alb
1 min lectură·
Mediu
În aceste zile pline de întâmplări
cu cine voi da mâna să-i împărtășesc bucuria
când se vede peste tot zbuciumul unor tulburări
și lumea visează întronarea regulilor de pace și bunăcredință
încât să simți cum se pogoară peste tine duhul
ce-ți primenește trupul și sufletul cu mireasma ierburilor
și vezi în tine pe cel ce caută cu răsuflarea adevărul
și te învață să-l recunoști cu gândul și cu mirosul
până la uitarea de sine și stele înghețate vor lumina
calea ce destramă întunericul nopții.
Poate că dragostea femeii de seară
cu părul care se răsfață peste umerii albi
cum trece prin fața ferestrei cu gutui în pervaz
atunci când sosește amurgul odată cu adierile de vânt
și intră în odaia cuprinsă de emoție și căldură
despovărată de toate răutățile alunecând în alb.
0113
0
cu părul care se răsfață peste umerii albi
cum trece prin fața ferestrei cu gutui în pervaz
atunci când sosește amurgul odată cu adierile de vânt
și intră în odaia cuprinsă de emoție și căldură
despovărată de toate răutățile alunecând în alb.
Partea a doua, mai ales, merită stea, și în plus am văzut ca o îndulcire, față de prima parte, față de ideea de prima parte. Ca efect, ca artificiu poetic.
Las steaua mea, în plus, e Crăciunul, sper să te bucure, pe lângă cadouri. :):) Și să te încurajeze... Să fie mai mult curaj poetic...
Sper să nu supăr vreo steluță, și comentariul ei, dar Multe salutări Și Crăciunițe Poezie.ro!