Într-o moară de cuvinte

Te “căutai pe pipăite în trup și nu erai” tu, era altcineva îmbrăcat în învelișul corpului tău, ființa ta telurică era ruptă de ființa ta poetică, așa că le-ai aglutinat într-o ființă complexă.
“Cotrobăi prin gânduri” și toate ți se par “străine”, te întrebi unde sunt gândurile tale genuine, proprii, poate s-au refugiat în “vise” din fața realității traumatizante, și debusolat și nesigur, ai trecut la curățenia generală prin corp și minte.