Poezie
semne
1 min lectură·
Mediu
oare de ce mi se zbate pleoapa aripă?
e doar un tic maică
atât mi-a spus și m-a luat în brațe
trecându-mă Styxul
am aruncat o ultimă privire zilei
dar soarele-i ascuns sub voal de ceață
și cerul privește lumea prin orbita-i goală
din care se prelinge lumină bolnavă
mi-am întors capul să privesc noaptea
luna și-a acoperit goliciunea
frăgezindu-și paloarea obrazului
puțin indignată dar plăcut surprinsă
lumea-și toarce zilele și își țese nopțile
eu îmi semăn stelele și-mi astup tăcerile
urmele din faptul serii și verdele primăverii
urmele, tăcerile, dorul și uitările
022.963
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “semne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14093731/semneComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCcand cerul sufera de fierbinteala si nu e nimeni sa ii racoreasca fruntea...
0
“Lumina” nu este niciodată “bolnavă”, ea se purifică pe sine însăși continuu, este o calitate non-umană a Zeului sau a lui Dumnezeu.