Poezie
waiting for…
1 min lectură·
Mediu
politica e atât de anostă încât te alungă din fotoliu
cărțile au început să semene între ele
filmele par trase la indigo
și muzica se joacă tot cu aceleași șapte note
singure cuvintele nu pot acoperi tot acest gol, această distanțare
și nici imaginile. oricât de inedite ar fi
suntem atât de incolori
încât ne-ar trebui foarte multă vopsea
ca să colorăm fiecare moment al vieții. și doare
toată această goliciune.
sărăcia nu mai este o idee motivațională viabilă
nici zdrobirea egoului. nici competiția
suntem într-un impas
la fel de mare ca și meteoritul
ce a distrus fericirea dinozaurilor
prostratie e numele ce ne coordonează existența
021860
0
”sărăcia nu mai este o idee motivațională viabilă
nici zdrobirea egoului. nici competiția
suntem într-un impas
la fel de mare...”
”politica e atât de anostă încât te alungă din fotoliu
cărțile au început să semene între ele
filmele par trase la indigo
și muzica se joacă tot cu aceleași șapte note”
”singure cuvintele nu pot acoperi tot acest gol, această distanțare
și nici imaginile. oricât de inedite ar fi
suntem atât de incolori
încât ne-ar trebui foarte multă vopsea
ca să colorăm fiecare moment al vieții. și doare”
Poate realitatea se poate translata în aceste trei impresii, soluția de la entropia din fericire este, însă, construcția înspre fericire. Poate aceasta să fie totul.
Las un semn, pentru faptul că am înțeles și am empatizat, poate încerci să augmentezi poezia.
Pentru universalitate, pentru exactitatea notării, punctuală și nominal - gest direct - las steluță. Dar și pentru empatia față de ideea bun puctată.