Poezie
atât de dureros, auzul
1 min lectură·
Mediu
să ard în tăcere, să scurm în cenușă și casă să-mi fie o zi fără ușă
să între, să iasă, furtuni și-înnoptări când viața-mi împarte tristeți și-încruntări
eram în burta chitului, atât de aproape și-atât de departe
că nici nu ai crede că duc chitu-n spate
aud cum lumina scâncește să intre și viața mă ceartă în zeci de cuvinte
adună-mă din tăceri și închide-mă-n minte
te aud cum șoptești, și-ți aud tunetul Doamne, aici este noapte și lumea chiar doarme.
se-închină la idoli mânjiți pe hârtie și-n vise ei văd cum norocul adie
desparte-mă Doamne de Iuda din mine, și aruncă-mă între tăceri
dar lasă-mi Doamne cheile uitării să mai mi-aduc aminte de sunetul de ieri
dincolo de mine sunt cuvinte și dincolo de ele sunt alții asemeni mie
căutători de comori abandonate, uitate
zâmbetele nu sunt sunete dar le îmbracă-n aură și inima răspunde oricărui curcubeu
lăsați-mi patima plânsului căci numai auzindu-mi suspinele pot spune: văd Doamne ce-i săpat în mine…
departe în mine văd lumea dormind, aud firul cum crește lumina desfrunzind
023.128
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 175
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “atât de dureros, auzul .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14129729/atat-de-dureros-auzulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEDistincție acordată
IEIulia Elize✓Eu nu dorm, ci aprind steaua! Un poem de o sensibilitate aparte, m-au impresionat duioșia moale, rănită, și frumusețea versurilor lungi, esteticizate... Eu zic că acest poem merită mult!
0
MCCând stelele coboară printre noi
e semn că cerurile-s fără nori
Îți mulțumesc Eliza pentru îngăduință, răbdare și semn.
e semn că cerurile-s fără nori
Îți mulțumesc Eliza pentru îngăduință, răbdare și semn.
0