Ramona Rusenescu

Era luni, savuram din plin parcarea șoptindu-mi în urechea stângă accentul tău de tată, liber consimțit la relansare. Nu se prăvăleau munții, nu se împleticea autostrada, soarele-și ducea

Mă întind cu vestul și nordul sălbăticit pe catifeaua ta verde, descriindu-mi la nesfârșit senzația că ești. Urc, călătorind în plic galben, spre vârful erodat al trecerii tale în

Stabilesc reguli noi pentru zidirea sub baldachin. În primul rând, piețele cu porumbeii cățărați la nori vor fi în totalitate acoperite de umbra ta. Răsucește ușor piciorul când mă ții

Desenez pe sunete înalte sensurile de mers cu capul în jos, dau pagina, goană albă spre sud. Liniez, stânga copacul cu foi de aramă, dreapta plaja sub cort. Îndes între sâni un soi de

Liliacul alb la întâlnirea ploii gingaș abandon.

Mă simt în tine cu tricoul meu larg și ciorapii de lână cea mai frumoasă dintre muritoare. Acum, când mă aștept la a doua răpire, mă visez mireasă, am pregătit lucios matrița de turnat

N-o știam pe Nora. A apărut într-o zi ploioasă pe o arcă de deal în stupid roz. Ne aflam pe aceeași peliculă la distanță de câteva cadre inerte. Ea făcându-ți ceai de mure. Eu masaj

Ceva foarte subțire și pămantean de drag, o umbră din care mă desprind, ca rodul la cădere, înoată prin luminile copilăriei mele ca peștii în lungi cute de ape. Degete răsfirate de lună pe

Stăpânesc bine arta seducției îți suflu în ceafă descântece noi, zațul din ceașcă la prag îl presar deasupra să umble cu ghiocul. De-ți aflu gura uimtă tiptil îți strecor mierea din

Te-aș lua să vizităm acvarii cu frescele palmelor noastre întipărite în destine, amerizând carele solare în coșul pieptului. Subțiat peștele spadă așezat între tristani și isolde cu

mă rătăcisem printre oale soioase aveam pe mâini înstelat viitorul gălețile din care mâncai copilăresc felii de pâine cu zahăr înmuiate în apă așteptau ploaia în ciocatele tale maro stăteau

Turnirul era pe sfârșite, caii nechezau cu fălcile strânse, copilul uitat neînțărcat își demola alfabetul în joacă. Confortul oferit de tine se măsura în metri pătrați de gresie lucită

Dragostea ta este un templu pe o singură coloană. Încolăcită-n caprifoi și sprijinind cu fruntea filamentele de soare. Undeva, foarte sus, labirintul cariilor dă veste norilor să mă încalțe

Nu ai nevoie de rame să-ți corectez necuprinsul și nici de oglinzi să-ți dăinuie simetrii. Trag o tușă de albastru înalt, vitraliile tale zemoase de dor le așez într-un pahar limpede, să

Era prin august locuiam flotant în ghetoul de studenți așteptam serile cu cer violet în care-ți fluturai pe alei salopeta denim alaturi cineva arunca zaruri non-stop în scoici forțând

Te implici până la sânge în a-mi pescui scaieții din a șasea viață. Ești pe punctul de a-mi gauri karma cu glasul tău ce sparge victoriile-n clipe și-mi pare că ceasul se țicnește

Noi nu am dansat niciodată de aceea îmi voi lua pentru joi surâsul de bal mă coafez ca într-o pictură naivă sparg oglinda ciobul de ghinion mi-l agăț la gât talisman. Apoi rochia cu poale

Am doar o mână, evident brațul alunecă pe un singur cot și nu-mi pot face loc. Umărul mă incomodează în fiecare sentiment, fiind prea stingher. Cu un picior n-am sa pot fugi

Vălurind pe prispa serii anii cad în șir, precar. Iau pe limbă gust de sare domolită prin cuibar, mă răpun, zi după zi, într-un fum gros de ursită, ying și yang îmbrățișat pe corola

Și fuga aceea de ne-ar ține de somn și de veghe, de plin și așteptare... Uscai absent macii aprinși în vara desuetă, mă priveai prin binoclul tău pretențios de concert, cum dădeam bice

Era anul acela de o singură zi, pescărușii aveau pașapoartele vizate în alb, nisipul înțepenit în clepsidră, părul prins în coadă de cal, cu jazzul agățat în clama mea verde. Priceperea ta

dar simt cum crește durând sânul drept, în căutare de tine, las tremurul mâinii metronom să divizeze noaptea, urechea lipită de lună se picură în cercuri pale, dumicat, o să-mi iau dimineața