De-ai fi zid
s-ar întoarce ecoul.
Dar nu-mi rămâne decât
un noiembrie uscat
și agățat
de-un veșnic gol 29.
Mă împlinesc
ca un magiun cu miez de nucă
pe pâinea vetrei tale
și-atunci mă
Te-am adus in Schei,
stradă cu nume latin,
pentru iluzia de-a fi împreună.
Ai destupat sticla, de douăștrei de ani,
rămasă acasă,
in beciul sordid.
Mă acuzi de schimbarea aromei și-a
Mă iau păgână
și mă plec
în fața Negrelor Biserici.
Genunchii mei
crescuți de-a drept\'
cu rotunjimi din dușumeaua zării,
i-așez aici
pentru-a-nălța
un cânt
acestor oase ce le
Mă îndrept de spate
ca muntele după ploaie,
îmi scot ochii din fântâna cu cumpănă
în care m-am afundat
o vară-ntreagă.
Mă îndrept catre tine,
îmi îndrept și greșelile,
am ales drumul
Ia Dunărea, ud-o, ploiește-o,
ia Dunărea,
fă-o fecioară,
pune-i ninsori pe deasupra,
uimește-o,
să-și uite de păsări că zboară.
Ia Dunărea,
și vin-o, și pleac-o,
ia Dunărea,
zidește-o în
Mă frec la ochi
cu umbra ta,
întorcându-mi fața de la perete.
Peste fruntea vindecată
recent de vis
mi-am mai trasat o linie.
Și, iată-mă,
încalț pantofi cu tocuri cui
să rănesc
trotuarul
Am o trenă
gravată cu răni,
uneori mă-mpiedic
de ceva fire albe
țesute la război de bunica,
in nopți de Sânziene
când mă punea să-mi visez Ursitul.
N-am cum să trec cu vederea
pietrele ce
Sunt în același tren
în care m-ai suit,
cu aceeași jumătate de floare
rămasă între palme,
repatându-mi că ma aflu
pe drumul cel bun,
înspre aceeași mare,
unde-mi țineam ochiuri de apă cu
Bunicul avu o inspirație ciudată,
făcu o casă pe fântână, sau invers...
apoi doi nepoți.
De aici
se-aud clopote mugind,
trocul se face
vin pentru benzină
si singurul oftat
e luna pe
Sufletul meu
e numai ochi si urechi,
ca la primul curs
de estetica literaturii.
Mâna mea întinsă te caută.
Mâna ta întinsă o găsește.
-sfidăm paralelismul euclidian-
e singurul semn ce ne-a
Sunt aici
așezând geometriile in emisfere:
sus culorile,
jos sunetele,
apoi ocrotindu-ma eu si cu tine,
apoi despletindu-te tu si cu mine,
in aceeași blândă stupoare.
Ia-mă cu-argintul
Am uitat într-o firidă
săgetătorul
ce m-a săgetat,
umbra ce mi-o aplecam
peste gura-i-hesperidă.
Am lăsat in amorțire
leganatul-
mersul-
saltul-
și-am presat
pe geamul serii
trupu-i de
Să fie totul un cerc închis
din care să nu putem scăpa
decât sângerând
și rănile să urle.
Să fie totul un cerc închis
prin care să ne trecem iubirile oarbe;
să fie totul un cerc inchis
din
Am nevoie de-o fericire
cocoțată undeva foarte sus,
s-o prindă pescarii
cu năvoadele întinse în lună.
Să sfărâmi colivia,
să nu mai fii la zile-toamnă
de mine,
ochiul verde
să-ți
Căutându-te-n decor
ca pe-o oază
mult dorită,
ca pe-o stampă rătăcită,
alintându-te in somn,
pe o geană răsărită,
recunoaște-mă in dor
și-n călcâiul prins
sub iarbă.
Mai dorește-mă ca
Probabil e singura
alunecare
ce mi-a fost dat s-o cunosc.
Patul lat
ca-n gripa din copilărie
și deasupra tavanul.
Peste el
apartamentul Regelui Mihai,
nume care nu-mi spunea nimic.
E singura
Parcă imi vine să uit
de buchetul de frezii albe
adormit
pe masa albă
unde trăiesc de la o vreme
o melancolie
aproape albă.
Era atât de multă ceață afară,
și-așteptările albe
până sângele
Mi-ai acordat un dans,
dupa douazeci de ani de stat
in sala Caminului Cultural.
Dansul focului, sa merg pe jaratec.
S-a intamplat sa te iau in serios
si mi-a mai ramas
numai
Se prinde norul iar de plopi
izbindu-se cu-accent
marin
sta vara franta
intr-un cot
pe tarmul prins sub aur copt.
Te temi de ploaia ce-o sa cada
pe coarda
albiei golite,
te temi de
Prefa-ma intr-o mireasma
de gutuie,
tine-ma strans, langa tavanul sterp,
sa-mi coc
copilaria,
sa ma-ntomnez galbuie
sa-ti pic cu forma-mi tandra
atunci
in bratul drept,
sa-mi spui ca eu
Eram cu fata-ntoarsa
pe drumul
alb de sare
cu vase penduland.
Eram de-a dreptul
tandra,
cu gestul pregatit,
cu gura
lunecanda
pe dunga de la dig.
Pe locul pus deoparte
de mana unui
Iubitule,
mi-e portul pe-o mare
inca necladita.
Corabie ma simt,
cu-nalt catarg plecat
sa tintuiasca ceruri,
sa cate, deci, lumina
dezmierdului stelar.
Ma ia atunci
cu grija,
ca pe-o
Rascruce
Ma indrept
spre toamna, cu iedera rupta
de catarat in coate.
Asculta-ma, sunt indoita de minununi,
sub ele frantele mele drumuri, striga-ma,
te pot auzi prin intoarcere,
ecou
RR