Ramona Rusenescu

Stau aici, proptita in coate pe marginea serii, ascult hip-hop-ul pustilor de la bloc, alaturi se aude o mireasa chiuind, nici nu-i trece prin cap cate mizerii va fi nevoita sa indure de la cel care

ieși și te-nalță cu trupul spre ploaie scoate peștii leneși din cadă desfă albumul cu fluturi sa cearnă culoarea cea fadă fă piedici la stele când vor să apună caută-n

Dealul-deal nealintat prins în clar de lună presărat cu văi de iarbă și întoarcere de sat dealul-deal abur de vară prins în joc și muncă stins pe seară la iernat lampa-n tindă s-a

Cu nuielușa de alun îți caut prin nisip vocea-ghimpe-de-lumină. Nu-mi sfâșii destinul când trec. Corăbii se-neacă, le țin încă pline spânzurate de pânze, în ecluza ce scurge aroma-mi spre

Se simte încă iz de țuică fiartă prin livada jumătate cioturi jumătate pruni. Poteca amețită și gardul știrbit, începând de la poartă, ies undeva în deal cu răsuflarea tăiată. Se simte

Mă-mbată mirosul tău de piele tânără, ca și caietele încă lipite în septembrie.

Făceai echilibristică, erai încolțit de securi si vrăji pe mături uscate. Te-am oprit din cădere - sfredelindu-ne cu privirile în timp ce făceam dragoste. Alunec, jos nu este întinsă nici o

Ceva foarte subțire și pămantean de drag, o umbră din care mă desprind, ca rodul la cădere, înoată prin luminile copilăriei mele ca peștii în lungi cute de ape. Degete răsfirate de lună pe

o pereche de ochi multă iarbă necrezut de verde primăvară gânduri împrăștiate de cireșe în urma pașilor tăi teancuri de cuvinte nerostite izvoare nebunii de vânt izvoare mere, prune și

Chimiile înalte ușor m-au depășit, adun doar scurte basme pe ață înșirate, pe ață de-mpletit, cu iz de rodie coaptă și băi de iasomie. Povești îmi spui tu

Va fi o vară decoltată în care brațele au să-mi devină catarge pe ele-or să se pironească stele privind mările pe care sunt stăpănă. Și-atunci vei coborî pe puntea înțesată de alge și

N-o știam pe Nora. A apărut într-o zi ploioasă pe o arcă de deal în stupid roz. Ne aflam pe aceeași peliculă la distanță de câteva cadre inerte. Ea făcându-ți ceai de mure. Eu masaj

Îți mângâi boala asta ce te roade, sunt ani încătușați în torțe, cu păsări renascând cadavre, cu uși trântite-n stupizenii. Pun cataplasme, dau cu smirnă, te clatin dulce-n

Ochii mei apropiindu-se pe zăpada lui întâi decembrie de mâna ta ca de un aeroport cu penajul verde.

Ca dârdâind in stații iarna, se-apropie duminica de mine. Duminica îți văd ochiul întredeschis, paloarea rotunjindu-se de-un zâmbet care vine. Luni seara îndrăznesc să-mi culc imaginara

Nu știu cum se face, dar se lasă seara cu tăceri mărunte și asfalturi lungi. Coboram din dealuri cu asprimi de munte și se lasă seara cu visări de ploi căutam cireșii, florile de care mă

Ce zi frumoasă, tinere domn, ca fusta fluturând a blondei Marylin Monroe. Pe aleea de celebrități îmi plantez bustul pictat de maternitate cu o nuanță pală de păcat, apoi agăț în loc de

dar simt cum crește durând sânul drept, în căutare de tine, las tremurul mâinii metronom să divizeze noaptea, urechea lipită de lună se picură în cercuri pale, dumicat, o să-mi iau dimineața

Am nevoie de-o fericire cocoțată undeva foarte sus, s-o prindă pescarii cu năvoadele întinse în lună. Să sfărâmi colivia, să nu mai fii la zile-toamnă de mine, ochiul verde să-ți

crescând pe tulpină ca o tumoare verde ca o bubă de dor extirpată în floare adusă spre cer mă revolt în albastru și-mi chem deasupra păsări fără darul vorbirii doar cu un dans de fâlfâit al

Mă îndrept de spate ca muntele după ploaie, îmi scot ochii din fântâna cu cumpănă în care m-am afundat o vară-ntreagă. Mă îndrept catre tine, îmi îndrept și greșelile, am ales drumul

Am lăsat în urmă Cartierul Latin și menuetul lui Bach. Simt zăpada poticnindu-se la ușă, chiar acum când ai trecut cu mâna prin sufletul meu, tu, un ocean răsfățând fiorduri. Ar fi

Am în jur ciori carbonizate, este un ecosistem al locului în care mă detest până la înnegrire. Coloana de cer pe care alunecos încercam să urc, s-a înmuiat ca o macaroană la fiert. Tu, cu

Dragostea ta este un templu pe o singură coloană. Încolăcită-n caprifoi și sprijinind cu fruntea filamentele de soare. Undeva, foarte sus, labirintul cariilor dă veste norilor să mă încalțe