Răgaz fără umbră
Ești sărbătoarea trupului meu, cocoșii își strigă la încheieturi zorii, clopotnița gri geme de înălțare, mă înfășor sub obșteasca ta ținere în brațe. Începe-mă trist și răbdător, ca și
Unde fugi?
nu are de-a face nimic cu monogamia surâsul meu fardat cu grijă doar o imagine îmi joacă feste cum cădeam străfulgerată pe banca roșie proaspăt vopsită și aveai impresia că am fost virgină
El
El se trece, cuvintele fuioare se destramă spre mine în gesturi. Sub bolte roz de încântare anii lui lasă urma unui singur pas în noi stări de evanescență cu straie purpurii. El are prezentul
Marea cu susu-n jos
Am marea rămasă prin mine, epave cu cești amorțite la un mic dejun sub corali, degetele imponderabil răsfirate îți mângâie ochiul tău lipsă de pe când făceai piraterie cu trupul meu. Era
O presupusă decolare
Mă antrenez demult pentru această fugă ce-mi promiți că se va sublima în zbor. Vom pluti peste reliefuri mate, din trupuri încolțitele noastre aripi vor scrie cercuri olimpic luminate. Vom
Trupul meu de duminică
Drumurile stau mănunchi în vaza de pe noptieră, îmi pui vămi să te ating doar bâjbâind sub lumina stelelor de lemn dulce. Stoluri spintecă pielița cerului prin care înot. Pe trupul
Cu febrilitate
Vin la templul tau invaluit in iederi ruginite, pe trepte las ofranda asteptarea, febril ma amestec in scoarta copacilor, preling ani lungi in inele, adulmec mugurii stransi pe oase
De amintit
Mă așez pe gura ta cu îndăratnicia unei clipe, închipui colaje cu bujori, princiar gestul tău de-a îmi dărui acum un nume, de parcă ar mai conta că n-am sticluțe cu esențe de purificat
Vară decisă
Nu-mi trebuie decât clipa tentacular zbătându-se pe plajă, pe plaja scânteiândă de un miros de soare. Nu-mi trebuie... doar clipa părând a fi o coaptă și caldă așteptare ce-și ține strâns
Spânzurătoarea
Ridici receptorul, n-ai afișaj dar mă iei tare: mă mai iubești? De parcă ar exista îndoială în veșnicia ce-o așez la pragul tău, ca și când n-ar fi de ajuns să joc
Paj în armură
Mă primești în sala tronului, purpuriu mă pudrez, pereții cu tapet înflorat se subțiază devenind vitralii, mă frâng la picioarele tale, scotocesc prin faldurile lipite de costumieră pe coapse.
Fără semn de carte
Apleacă-te asupra oaselor mele, înmărmurit, continuă să le șlefuiești până dai de râuri cu pești îndărătnic urcând. La confluențele primenite pune verigi de aur să-mi prinzi definitiv alunecarea
Blazon cu plecare
Stau atârnată la intrare cu umbra unui text dospită-ntre riduri, blazonul casei mele are culorile neted amestecate cu rod, coridorul pe piloni de plecare adoarme. Nu voi reveni, am trupul
Scenograf la pândă
Ai rigori nebănuite în a mă imortaliza cu cerul gurii deschis ca aripile de pescăruș. Îmi cauți sămânța, înaltele tale studii de biologie îți folosesc până la punctul I al intimității mele
Copilărindu-mă spre tine
Mă lipesc de tine ca de un perete cu mușchi, granița nordului mi-e tunsă scurt, breton peste îmbujorările mele. Mă înnebunesc într-un șotron, tu îți pui trotineta drept gaj pentru
Mexican mix
Mă scufund în golfuri adânci de parcă m-aș implica într-o relație totală cu tine. Mă desferec cu iarba fiarelor, oregano pus cândva la uscat. Scot la iveală epava - limuzina albă, amfibie
La cheremul mișcărilor tale circulare
Mă învelești în zdrențe colorate, fetișuri ale tinereții tale power-flower, abandonate pe bastioanele răsfrânte fugar conform opticii vârstei, într-o ambiguă neștiință. Te joci cu genunchiul
O lume paralelă
Mi-e bine și mi-e teamă orice secundă are o urmare, subțiate gesturi, de parcă-am exista, cerșim împreună mereu o minune. Am senzații de trenuri despicând gări. Te-am adus fugar cu spatele
Seducător, amurgul
Stratul cu tarhon, mierea prin salcâmi, șarpele casei foșnind. Eu. Teluric aproape, înmărmurită-n iarbă. Un număr matricol stingher. Citesc. Norii. Crescând, mă desfoi până la
Cireșe cu viermi
Îmi așezi la picioare ofrandă sâmburii să fiu mama lor de suflet, trasezi de-a dreapta și de-a stânga mea livezi, de-a latul îți pui palma, chitara se zbate-n opreliști. Aproape static ce se
Simt iar
Am dureri ca de facere, copilul rămas de atunci în mine, mereu slab, fără nume, se zvârcolește-n somn și mă iartă. Ești o mamă bătrână, îmi spune, n-ai sân dezgolit, ca pe tavă stau anii
Ce mi-a mai rămas de făcut
Înot prin ape adânci sprijin am umărul tău, epavă înaltă, sub stânci. Primar mă îndrept spre un pol al curgerii tale, fac ture în gol sub poduri paralele. Pui curse pentru gând, îmbraci
Înfoiat de-așteptare
Sosesc, rămâne să mai lipesc pe geam un soi de curcubeu în culori mate, barba ta să-mi zgârie zâmbetul, apropiindu-mă de roșeața unei vârste expirate. Ascultă-mi întrebările, au un oarecare
Iubindu-te
mă izbesc de nori ca această vară ciudată de coloanele ploii sau liliecii de peștera umedă abia iubindu-te gust dependența suavă ca un menuet și pasională ca un tango așa pot savura
