Poezie
Trupul meu de duminică
1 min lectură·
Mediu
Drumurile stau mănunchi
în vaza de pe noptieră,
îmi pui vămi
să te ating doar bâjbâind
sub lumina stelelor de lemn dulce.
Stoluri spintecă pielița cerului prin care înot.
Pe trupul meu
spume
înflorind în cercuri albe,
le punctezi centrul
cu săgeți bine țintite,
ca într-un insectar de șoapte
mă tângui.
Alături,
întinsă pe falduri de dor
stă meseria mea de grefier al tuturor proceselor
pierdute prin neprezentare.
Tu as des perce-neige en barbe,
iscodești cu unghia
portativul cu neghine,
cauți acordul perfect de logodnă.
Undeva
pe un bemol
își face cuib
băiatul în spielhosen
și pegas în rate.
Îmi înnobilezi gâtul,
colierul din cozi de păpădie
îmi tremură pe sâni,
simt inocența
pe care o îngropi
în voluptatea mea flămândă de duminici.
Port o miză orange
pe platoul de porțelan.
003238
0