De amintit

\"Mă așez pe gura ta
cu îndăratnicia unei clipe,\"

Iata ca m-am asezat mai mult decat o indaratnica si umila
de clipa printre cuvintele poetei... amintindu-mi ca \"Era o vară căzută-ntre linii\"... \"pe când îmi băgam viitorul
în plicuri mov \" si... si \"Te cobori în ochiul meu strâmt,
/lași miere în urmă,/
roiesc de dor și-a mirare./... un final bine sfarsit! Uln

în ochiul tău strâmt, Andreea! încerc să las miere, dar nu este la fel de aromată ca aceea roită de tine în versul tău. sticulțele cu esențe de purificat lumea sunt în mâna ta, în poezia ta, permite-mi să fac cunoscute lumii numele tău, poezia ta, mult mai mult ca până acum.

Andreea Iancu, ți-am rezervat o pagină într-o revistă de literatură, pagină care va fi dedicată permanent tinerilor poeți de pe Agonia. îți doresc sănătate, să vii din acceleratul de Cluj, de Paris, de oriunde, așează-te cu gura pe clipa îndărătnică, ea te ține departe de noi, dar de aici, de departe...

fraze aducând a sms dospit la soare
cu ușurința vântului la înălțat zmee

și eu înalț zmee pentru a ajunge mai repede la tine.

îți doresc să roiești a dor și nemirare, poezia ta va dăinui prin frumusețea ei, îți promit.

Uln, iti multumesc pentru cuvintele tale.

Elena, fa-mi cunoscut numele, dar prenumele este altul, nu Andreea. In ceea ce priveste aromele, sunt cele mai bune aliate in lupta cu uitarea.

am gonit mustele cu un gest de prestigiu
pe un mosor am strans rufele tale puse la uscat
netede dar curbe vesel in acelast timp
avand amintiri practice, pete pe fuste
uite ai mancat visine
uite ai baut supa de gandaci
uite o gaura de la o tigara uitata in barca
vasleai Stixul ca sa ma ajungi devale
gafaind cu limba scoasa
ca o femeie in calduri
lihnita de foame abisala
neiubita de comisar
toti radeau de ea ca are par descultz
si parea fara vlaga
desi din buzunare ii cadeau
vitamine ghiotura cu zinc
si lame taioase, pofticioase
brici

da, Ramona, am greșit prenumele tău, noapte fiind când am postat, obosită!

Uite, a inceput sa ia barca apa, scufundarea vine ca o salvare, dau drumul sticlutelor-ravas, s-o gasi cineva sa le citeasca, ignorand petele.

Cobor și mai mult, să văd pe unde îți închei lănțișoarele de margarete culese dintre liniile de tren, indiferente la denivelările de sentimente. Frumos, nu mai dantelez. O noapte fericită.

Imi plac margaretele, si lanurile, si macii, si ideile ce le gasesti tu ascunse pe acolo.