Invidie cu zimți

N-o știam pe Nora. A apărut într-o zi ploioasă pe o arcă de deal în stupid roz. Ne aflam pe aceeași peliculă la distanță de câteva cadre inerte. Ea făcându-ți ceai de mure. Eu masaj senzorial. Îmi cântăreai venirile și-mi impuneai viteze printre TIRurile cojite de noapte. Ea picta lilieci cu aripi rupte, îți descria poluările mamei, ale tatălui și-ale orașului ei provincial, pe care-l ținea dintr-o pensie urâtă. Mă încarnam atunci în blănuri gri de maidaneză, făceam trei pași înapoi, trăgând cu dinții de blazonul medieval.