Poezie

Cum eram...

1 min lectură·7 martie 2006

Mediu

crescând pe tulpină

ca o tumoare verde

ca o bubă de dor

extirpată în floare adusă spre cer

mă revolt în albastru

și-mi chem deasupra păsări

fără darul vorbirii

doar cu un dans de fâlfâit al morții

cu amintiri de aripi

planând

peste noroc

și sub soare

trecută prin măduvă

respirată sărat de mare

pescuită de lupi

și jupuită seara la foc

într-o fraieră joacă

castel de cuburi de carton

dărâmat

zidit mereu în alt loc

rămasă de cu noapte mă supun

prin iarbă calc

prin iriși alunec păreri

în auz îmi țârâie greieri reci

pianine-n alergare

din stânci răzbat asini dărâmați

cotrobăi prin nori

și-mi fac de lucru printre zei

șterg praful de pe nările lor triste

și-mi place

despărțirea gardului de poartă

și salcia că plânge

am pentru un mesteacăn slăbiciuni

sub toamnele lui

străpung ghioceii

001.428

Ramona Rusenescu. “Cum eram....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ramona-rusenescu/poezie/169680/cum-eram

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.