Ochiu-mi mandru ca te poate privi

Sunt aici

așezând geometriile in emisfere:

sus culorile,

jos sunetele,

apoi ocrotindu-ma eu si cu tine,

apoi despletindu-te tu si cu mine,

in aceeași blândă stupoare.

Ia-mă cu-argintul curgându-mi pe coapse,

pictează-ma pe tânarul zeu

foșnitor, înverzit

de cu noapte.

Ascultă,

sunt ovalul din cosmosul tău,

acceași sonoră pornire

ce-o cresc cerbii-n păduri, în înalt.

Îmi spui:

ia oglinda - privește-mă.

Mă supun,

drag stăpân.

Mă privesc,

drag stăpân.

Mă aștept,

drag stăpân.

Îmi desfac imaginea-n palmă,

ochiu-mi mândru că te poate zări,

mâna-mi tandră ca te poate dori,

gura-mi caldă că te poate rosti.

Sunt aici așezând

dorul meu într-o mare,

marea mea să coboare

să se-ntoarcă-n izvoare

\'ntr-ale tale hotare.

Comentarii (1)