Mi-e frică
să absentez
la propria-mi întâlnire,
de parcă
arbori roșii s-ar smulge
cu totul
din coapse.
Mă udă tu repede,
trezește-mă iarăși,
ca-n ziua
castanelor coapte
și surpă din
Þii sforile în silă,
zâmbetul îmi cade,
rotula, ca un robinet
cu bilă,
prin care dai drumul
numai plecărilor.
Veșmintele,
culori difuze,
cu ața proastă,
îmi iese mereu pieptul în
Nu știu cum se face,
dar se lasă seara
cu tăceri mărunte și asfalturi lungi.
Coboram din dealuri
cu asprimi de munte
și se lasă seara cu visări de ploi
căutam cireșii,
florile de care mă
Dorindu-mă stăpână
pe golul dintre pleoape
purtat spre înălțimi,
stropindu-mi ruga sfântă
cu apa-ndurerată
de seceta trecută
prin norii despuiați,
lucindu-mi ca o rană
în
Trenul tremură cu totul,
sar vagoanele-ntr-o parte
și covoru-i strâns grămadă,
gara-i cea mai mare carte.
A umplut de fum tot holul,
căci locomotiva noastră
e sistemul... tot cu aburi.
Și, ai
Că eram la party
sub copaci
neînfrunziți,
purtam o rochie albă,
drapată-n șampanie,
mesenii,
viitoare rude ale uniunii.
Mă învârteai în jurul tău,
tălpile scrutau infinitul,
visul nu avea
Făceai echilibristică,
erai încolțit
de securi
si vrăji pe mături uscate.
Te-am oprit din cădere -
sfredelindu-ne cu privirile
în timp ce făceam dragoste.
Alunec,
jos nu este întinsă nici o
Sufletul meu
întins pe tarabă,
până toamna târziu:
amintiri la legătură,
un kilogram de speranțe,
o grămadă cu neîmpliniri,
la sac cele neîntâmplate,
inima la bucată.
De cum roșesc
Iarnă
cu tivul descusut la haină
se târăște pe alei.
Alb, prea alb
pentru bucuria din noi,
depărtare
prea mare
pentru nebunia în doi.
Îmi dau drumul la ploi,
șiroind pe obraji
cu păsări
crescând pe tulpină
ca o tumoare verde
ca o bubă de dor
extirpată în floare adusă spre cer
mă revolt în albastru
și-mi chem deasupra păsări
fără darul vorbirii
doar cu un dans de fâlfâit al
Mai ai cuiburile căptușite
cu fetuși albi
în care ne-alinam
verigile în soare?
Îți ștergi cu șervețele umede
ochelarii,
bărbatul meu nu plânge.
Aprinde stele
sub barca răsturnată în Vamă.
Va fi atunci toamnă
pe sfârsite
lumina scobind cu râvnă scoici.
Mă vei striga
să-ti împăturesc orgoliile
să-ți dezinfectez rănile de stânci
să-ți nasc copii-ciclopi printre cucute.
Voi pune
Deschide-mă
cu iarba fiarelor.
Golește-mă
de cuvintele rămase în impas
de zâmbetul spânzurat la intrare
de corida muștelor cu întunericul.
Închide-mă
pentru duminicile
cu boabe blonde de
Cobor prin piatră
și-n tine se apleacă
iubirea tatălui meu.
Descoperitor de veacuri, alături de omul
ce ești
îmi cresc încheieturi înmugurite
și albe
cu ceasuri de veghe sub palme;
tresar
Albastrul n-a fost prima mea
culoare.
Albastrul n-a fost prima mea
neîmplinire.
Am trăit întâi într-o boală
sidefie,
într-o boabă de dor verde
între ierburi cât bradul.
Prima mea iubire
Noaptea va începe.
Tu vei fi gardian
sau îmblânzitor de șerpi,
eu mă voi revolta
sub hipnoză.
Unul din noi va fi aer,
altul foc
întețit de vânt, cu migală.
Mă voi răci într-o statuie,
te vei
Rămas de cu toamnă
în corola de mac,
absent la lansarea
grâului pe orbită.
Mon doux coeur
topind iarna cu nimburi pe creștet,
de pe cand mă credeam
popor francofil.
Liane golașe
arunc
Te țin lipit de suflet
ca pe-o chitară rece.
În colțul roșu,
regina-nopții.
Mă arunci în corzi,
scuipând semințe.
Vânzătorul de suveniruri
mai schimbă un veac
și trece.
Spre alt
Avem o cameră
de jur împrejur,
luna atârnă de abajur.
Pune în cana ciobită sărutul,
poala mi-e plină
de melci înnodați.
Trotuarul e nou,
trotineta zdrobită,
si rup iarăși plicul
cu
Cum pot alături nopți să treacă,
să fie stele, vise, lună
și să nu sfarme dimineața
ce nu ne află împreună?
Atâtea porți topite-n soare
să se închidă lin și laș
în urma pasului ce are
doar
RR