Parcă te văd,
în arenele înmărmurite,
grup statuar
cu mânz alb,
trupul tău de fildeș,
cu oasele răsucite spre apus.
Cu o portavoce înfoiată
aruncai
în patru zări corăbii de hârtie.
S-a dat
Livid
presimt ascensorul
în căderi libere,
găleți cu bănuți
mă-ntâmpină la ieșire,
peste capetele noastre
orez și flori,
un fast nemeritat
coborârii.
Lucid
mi-adulmec
nevoia de
Mă urmărește ghinionul
în bobi
de ceață spartă,
val-rostogol.
Calești împodobite-n grabă,
stol de cai răbdători
aliniați spre est,
undeva
în Polynezia Franceză.
Coama livezii
despletită-n
Diminețile cu lujeri de soare
strâmb
mi se-așează în genunchi,
am dureri
mari la urcare.
Sinapse julite în coate
ca mersul
pe brânci.
Ochiul stâng mi se bate,
vertij la
Ne promiteam
cu mâinile
încătușate-n iarnă
să durăm o casă sub zorele,
să înfrunzim copacul-trufanda
și-apoi copilului cu stea în frunte
să-i dăm în gând să meargă.
Îmi scrii
cu patimă
că
Șoptită seară iar îți cer,
să urc fasolea fermecată
la norii-aceia de Baudelaire
strânși într-o cupă de agată.
Mă-ndemni cu sare și cu pâine,
curaj să umblu iar îmi dai
și peceți de s-or rupe
Se simte încă
iz de țuică fiartă
prin livada
jumătate cioturi
jumătate pruni.
Poteca amețită
și gardul știrbit, începând de la poartă,
ies undeva în deal
cu răsuflarea tăiată.
Se simte
ieși și te-nalță cu trupul
spre ploaie
scoate peștii leneși din cadă
desfă albumul cu fluturi
sa cearnă
culoarea cea fadă
fă piedici
la stele
când vor să apună
caută-n
Mă însămânțezi
cu nesimetrice emisfere,
apăsându-mi
pe pleoape struguri încinși
și piedici pui,
de gura-mi îți cere,
apei întoarse în matcă.
Gonești
păstrăvul mândru
în haite
Îmi arăți
locul unde începe ploaia,
aduni în palme
vuietul de panseluțe
sumar înveșmântate-n rouă.
Mă ungi
cu absențe
de vapoare,
răsfoind dicționarul cu plăgi.
Ascult,
mă nărui
picior
o pereche de ochi
multă iarbă necrezut de verde
primăvară
gânduri împrăștiate de cireșe
în urma pașilor tăi
teancuri de cuvinte nerostite
izvoare
nebunii de vânt
izvoare
mere, prune și
Îți mângâi boala asta
ce te roade,
sunt ani
încătușați în torțe,
cu păsări renascând cadavre,
cu uși trântite-n stupizenii.
Pun cataplasme,
dau cu smirnă,
te clatin dulce-n
În jarul ceasului ce trece
merg în genunchi, luptând a pândă,
să nărui gestul tău cel rece
într-o domnească lume blândă.
Suav o frescă să-ți pliez
pe-al tău obraz ce trist mă
Apără-mă
de mine,
șterge-mi cuvintele
înainte să ți le dărui,
aș putea împietri
ca Venus fără brațe
într-o adorație curgătoare
spre tine.
Expusă îndoielii.
Știi curba aceea
semnalizată de multe săgeți rosii -
la unu
locuia tanti Olga.
Distinsă și văduvă.
Scârțâiau treptele când îmi fluturam
cozile prinse în funde albe.
De veneam cu părul
Aprilie,
ar trebui să fiu aromată,
cu migrenele înflorite a pace,
în care cuiburile s-ar slobozi în păsări.
Când colo,
mă oglindesc în cafeaua neagră,
cu irizări gotice,
caut zațul
Subțirimea în care te scalzi,
cu anii încrustați
pe brațe
și mirarea clasorului
împătimit de geografii.
Aurul descântat pe degete
în dulcețuri sumare,
tomul alb din care se preling
poteci
În verde-ți am chipul pe piept
ca o insignă de victorii,
în ceasul de aprilie-aștept
să-nalț cu patimă toți sorii.
Să-mi înfrunzești sub palme
buzele arse de nectar,
alambicat surâs ce
Crestată
în lumină,
oglinda te uită,
desculță mă scufund
în somn.
Ca o monedă
pentru dorințe
aruncată
în Vistula.
se făcea că am
un braț în jurul umărului
\"Rendez-vous\"-uri se petrec
În al nostru site dotat:
fulgerul ce tot trăznește
in centaurul vizat.
http://agonia.ro/index.php/author/0017418/index.html
RR