Fildeș în vânt

Ramona,

apreciez mereu la tine forma scurtă, echilibrată și concentrată a versului tău
poemul poate fi cuprins dintr-o singură privire, ca și cum l-ai ține în pumn și i-ai putea simți lămurit marginile, consistența, zbaterea..
de aici mai departe, filtrarea sensurilor se face aproape fără nici un efort sau cel puțin asa simt eu de-aici.
de pildă, acum văd textul acesta asemeni unui cristal prin care pot traversa cu ușurință filigrane de gând, așa:
- arene înmărmurite - grup statuar
- alb - fildeș - oasele mele/ ale tale - corăbii de hârtie
- arenă - taur - mingea roșie a inimii mele/ rostogolită

de aici, oricum aș roti sensurile cuvintelor în toate direcțiile, poemul tău va rămâne rotund, răsucit în alb-roșu,
pe mai departe pur prin structură și limpezime de stare

în cele din urmă, probabil că am să regăsesc
la capătul zilei, ca și tine,
acolo, în plantația de corali,
resturi de cuvinte,
bucăți de fildeș bine șlefuite de vânt
și o inimă întreagă
nespus de roșie

alb-roșualbroșu-alb

... rețin, nu știu de ce, \"s-a dat drumul la taur,/ mișcarea roșie a inimii mele/ a gonit asistența.\"
plăcut poem, concentrat și... ce mai, subscriu Taniei!

Tania,
E capatul zilei, se toarna albastrul in calimara. Sa fim pe faza! Multumesc de vizita ta, a fost ca o gura de aer intr-un lift obosit, eu.

Paul,
Nu e un poem, e doar un inlocuitor al clipei. Erai printre privitori?!

Iar tu sădești talentul și sensibilitatea:
„Undeva,
la capătul zilei,
marinari tineri
sădeau sticle cu dop
în plantația noastră de corali.”