\"Il m\'a promis\"

Ne promiteam cu mâinile încătușate-n iarnă să durăm o casă sub zorele, să înfrunzim copacul-trufanda și-apoi copilului cu stea în frunte să-i dăm în gând să meargă. Îmi scrii cu patimă că la tine a albit cireșul, cel ce va stoarce fructe amare, că peste vila-nchiriată, cu pajiști lungi până la iaz, se surpă soare. La mine-n dormitor lămâiul lipește arome-mbătătoare, iar casa mea în alb și negru e deja la mansardare, pe un a zero in picioare. Avem distanțe libere la capăt să ne agațe. Fetele-s mari, cu iz de domnișoare, le putem așeza cu mândrie la aceeași masă, îndeplinindu-ne și ultima promisiune rămasă.