Text desuet

În verde-ți am chipul pe piept ca o insignă de victorii, în ceasul de aprilie-aștept să-nalț cu patimă toți sorii. Să-mi înfrunzești sub palme buzele arse de nectar, alambicat surâs ce doarme, de care alții n-au habar. Iar serile să stingem mat cu un pocal de vin cu rouă, să-mi scutur părul încurcat de-a ta privire când mă plouă. Te-aș venera ca pe-un poet dandu-mi iluzii că-s specială, într-un amestec desuet de limpezime și-ndoială.