Comuna din Paris

Te-am adus in Schei, stradă cu nume latin, pentru iluzia de-a fi împreună. Ai destupat sticla, de douăștrei de ani, rămasă acasă, in beciul sordid. Mă acuzi de schimbarea aromei și-a culorii, dar, dragul meu, uleioasă a fost toată așteptarea asta a ta, cu siropuri, zaharine și E-uri de substituit esența. N-ai habar câte ziduri s-au interpus, începând cu cel din Berlin. La Vamă, noaptea, pe o Bere Gratis m-ai amețit cu absoluturi de puștan trecut la vârsta a doua. O, cât îmi plăcea păcăleala aceea cu crini, cu țigănci generoase, cu concursuri de îndemânare în ale șofatului... Aproape că mă trezeam fericită, îmi strigai de-a dreptul, la 140 la oră, că-mi mulțumești că-s lângă tine, aiureli, pe benzi diferite se derula nebunia cu mașini verzi.