Poezie
Balul
nemascat
1 min lectură·
Mediu
Am o trenă
gravată cu răni,
uneori mă-mpiedic
de ceva fire albe
țesute la război de bunica,
in nopți de Sânziene
când mă punea să-mi visez Ursitul.
N-am cum să trec cu vederea
pietrele ce crapă
la neauzirea ta
și munții aceia de origine vulcanică
despre care-mi spui c-au alterat
sufletul locului.
Schimbă CD-ul cu muzică
franceză,
mă zgârie pe față limbile nefonetice,
ca o ascunzătoare în scorburi înalte.
Nu-mi mai spune jolie coeur,
fiindcă nu-i nimic drăguț
in ce-ai sădit aici -
semințe negre și cariate,
superbă răstignire a florii
ce te-a urmărit
din nord-vest la vest,
cu nopți in care vameși
te-ar întoarce-n spaimele mele.
Nu-mi povesti de
Spuma zilelor,
n-am nuferi să mă ucidă
sau false pudori să-mi acopăr
rănile gravate pe trena zdrobită.
011956
0
știi bine, n-ai nevoie de false pudori să-ți acoperi rănile de pe trena ta..
Vei asculta pe mai departe același cd cu muzică franceză și vei merge pe mai departe în gând, din nord-vest la vest în atâtea alte nopți, spre \"superba răstignire a florii\".
Sunt lucruri care pur și simplu trebuie să se petreacă.. și nu.. nu vei trece cu vederea pietrele ce crapă de neauzire și cred că e mai bine așa..
Am să recitesc și eu Boris Vian.. Spuma Zilelor..
Va veni o zi și-apoi o altă zi, Ramona..