Claudia Balulescu

1 poezii, 0 proze

Dancu Andreea-Diana

Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.

8 poezii, 0 proze

badulescu bogdan daniel

"Vieti triste".

1 poezii, 0 proze

Baluta Elena

5 poezii, 0 proze

badulescu daniel bogdan

In completare...

3 poezii, 0 proze

Badulescu Mihail Gabriel

Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...

20 poezii, 0 proze

Badulescu Theodora Denisa

Sunt un copil care se uita la stele . Scriu , simt , mananc , visez , respir , iubesc , ascult muzica ...

1 poezii, 0 proze

Viorica Băluță

Viorica Băluță Născută la 18 decembrie 1964 în satul Păncești comuna Sascut, județul Bacău, fiind primul copil(singura fată) într-o familie cu cinci. A absolvit Liceul industrial nr.3, Bacău(P.T.T.R.) în anul 1983, luând repartiție la Brașov, unde a lucrat la ROMTELECOM- Brașov până în 2002. Revine pe meleagurile rădăcinilor în 2004, fiind angajată la Complexul Muzeal "Iulian Antonescu", Bacău. Între timp frecventează cursurile Universității "Vasile Alecsandri", Facultatea de Litere, Istorie, și devine membră a cenaclului literar ”Octavian Voicu” din anul 2005. Debutează în revista de cultură (nr.2-iunie 2007) Plumb- Bacău. Mai apare în Antologia Poeți Băcăuani, 2008, Oglinda Literară- Focșani, Citadela- Satu Mare, Ateneu- Bacău. Debutează editorial în decembrie 2014 cu volumul de poeme (ediție româno-franceză) Dans poetic, editura Art Book, Bacău. Iubește tot ce e frumos și de bun gust. Email:bacovial@yahoo.com https://www.facebook.com/vbaluta

18 poezii, 0 proze