Poezie
Balul cu petunii
1 min lectură·
Mediu
Știai că doream să ajung
La balul de joi, cu petunii
Dar ceasul era mult prea lung
Și mult prea aproape nebunii.
Nisipul scrâșnea dedesupt
Certând pașii noștri-mpreună
Și vraja părea că s-a rupt
În prinderea noastră de mână.
Acolo, sfârșit și-nceput
Minutul părea că e sferic
Pierzând dureros de tăcut
Și calm, înțelesul numeric.
Era un tablou lăcrimând
O mică frântură de viață
Doi miri clipe-n palme-adunând
Și nunta lor, bulgăr de gheață.
023315
0
Poeziile tale sunt uneori rupte din realitatea din mine, mă întreb de multe ori ce ascunde fiecare cuvânt dincolo de orizontul lui: Doi miri clipe-n palme-adunând / Și nunta lor, bulgăr de gheață. Treci foarte repede dintr-un registru în altul pregătind parcă pentru ochiul privitorului un parfum anume: Acolo, sfârșit și-nceput
Minutul părea că e sferic.
Am citit undeva că scrisul joacă un rol important în cultura unei persoane, de aceea nu este de mirare că poezia este un teritoriu imens, dar niciodată cartografiată complet. Universul tău poetic este foarte deschis, îți rezevi mereu libertatea de-a aborda o temă sau alta. E o notă de tristețe aici, îmi este greu să te definesc din aceste versuri, mai mult mi se pare o dedicație: Nisipul scrâșnea dedesupt / Certând pașii noștri-mpreună. Ce va mai urma rămâne de văzut, pentru astăzi mi-au fost suficiente aceste versuri primite ca dar, ca un dar de suflet.