Poezie
Păcatul sfânt
1 min lectură·
Mediu
Tu mi-ai ucis gazelele și cerbii
Iar îngerul mi l-ai sedat cu ger
Să doarmă-un ceas, de la pământ la cer
Simțind în carnea lui tăierea ierbii.
Mi-ai masacrat zambilele și crinii
I-ai aruncat în cele patru zări,
Nu mai există poduri și nici scări
Doar niște stânci drept piedică luminii.
Atâta neînțeles cine să scrie?
Păcatul ăsta sfânt de-a fi iubit
Un drum cu spini,păgân acoperit
De sărutări spălate-n apă vie....
044
0
iubirea, natura, supra-naturalul; trinitatea aceasta tematică, deductivă afectiv și ideatic, într-o progresie aproape aritmetică, specifică unui spațiu ideal, a cărui cardinalitate derivă din însuși sensul căutării; prin urmare, \"jertfa\" rezidă în chiar actul scrierii, fiecare cuvânt fiind, din această perspectivă, \"întâiul născut\", celula din care se nșate și în care sfârșește viața.
Cu drag,