Ia Dunarea

Da, am citit toate poeziile tale postate si vad aici ca mai peste tot o abilitate de a te juca in versuri prin simplitatea care duce la o concluzie majora si aceeasi sonoritate lina; mai vad acele abuzive repetari de vers care isi au efectul scontat si nu deranjeaza. Si cate se pot face cu Dunarea asta, nu!? Mai ales ca aici este multa ambiguitate( specific poeziei) si o contopire a naturii, in care omul poate face orice, inclusiv s-o faca fecioara(!?) Superb( personificata). Deci, putem da si timpul inapoi in lumea aceasta poetica. Intotdeauna am fost fermecat de zidurile dulci ca in versul acesta: ,,zidește-o în mare\". Mai trec.

Ia Dunărea, ud-o, ploiește-o,
Ia Dunărea și trage-o de plete,
Fă-o deal, fă-o vale,
Ia Dunărea și pune-o cărare
De la imensul dor,
La chipul Celui Bătrân de Zile,
Urca-mă și cheamă-mă,
Cheamă-mă și urca-mă,
Merge-mă cu pas de lumină pe ape:-
Desteamă-mă!

Mi-e bine sa va gasesc pe pagina mea, as lua Dunarea si v-as pune-o la picioare... Va multumesc, Adrian si Carmen!

Versurile sunt, intr-adevar simple, poezia ta pare o incantatie, dar tocmai prin asta vrajeste. Si Dunarea merita versurile tale... am crescut langa ea si totusi ce mult mi-a luat pana am descoperit-o...

Cu drag,

Ioana

Translatia asta dintre fluviu si mare, supravegheata de luna si poate pasari calatoare m-a facut sa caut in adresele de mail.Am pierdut adresa lui P.Istrati.Sunt dezolat.Sigur o aveti d-stra.As vrea s-o aflu.Fac aproape orice.Bisperatul