Revederea

Te implici până la sânge în a-mi pescui scaieții din a șasea viață. Ești pe punctul de a-mi gauri karma cu glasul tău ce sparge victoriile-n clipe și-mi pare că ceasul se țicnește printre atâtea socializări de care sunt datoare. Prinde-mă cu pântecul tău, ascultă violoncelul străpuns de înserare, îți voi simți de pe umeri lipiciul de spumă marină. Încremenită, străjuiesc fântânile ce-mi ard în brațe, este modul firesc de a-ți plănui urmași.