Catifeaua verde

1 min lectură·29 mai 2006

Mediu

Mă întind

cu vestul și nordul sălbăticit

pe catifeaua ta verde,

descriindu-mi

la nesfârșit

senzația că ești.

Urc,

călătorind în plic galben,

spre vârful erodat

al trecerii tale în cuvânt,

văluresc rime:

soartă

îmi poartă

chip drag

în prag,

abolind monarhia deznadejdii.

022.171

Ramona Rusenescu. “Catifeaua verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ramona-rusenescu/poezie/185408/catifeaua-verde

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

era timpul sa vin, iarta eroarea identitatii, nu sunt soarta, nici pragul ,nici fluxul
dar sunt mestera la lovituri de palat

:) intrare spectaculasa! Mai pofteste, pregatesc covorul fermecat.