Simbioza de ieri

Și fuga aceea de ne-ar ține de somn și de veghe, de plin și așteptare... Uscai absent macii aprinși în vara desuetă, mă priveai prin binoclul tău pretențios de concert, cum dădeam bice timpului să zboare. Aveam deja la cercei fluturii albi îngroziți de înserare, plângeam în poale cu grâul pâinii tale, făcând distanțele ghem.