Paul Bogdan

Să ne spargem de piept aceste cuvinte, să le auzim cioburile cum se înfig în țărână cuminte. Să ne îndreptăm apoi ca două lujere mute, ca două fire de abur, unul spre altul, unul spre

O ucid și ea râde, o iubesc nebunește și iarăși râde ca un curcubeu hohotind a ploaie. Femeia mea este ciudat de frumoasă și vie. Plânge doar când nu sunt iar, când sunt altul

Săracile păsări sunt grele ca plumbul. Cad dintre nori în picaje hohotitoare și-și frâng pe rând în țărână genunchiul. Se face țărâna albă de atâta pasăre, nămeți, valuri

Aseară am avut reuniune de familie. Eu, tu și imaginile lor, strânși în jurul șemineului în care pâlpâia asmatic o rămășiță de buturugă. Pe tine te vedeam clar, te auzeam, dar pe ei îi întrezăream

Drumul tău, pe toate verticalele posibile, ocolind capetele necunoscutului într-o voltă aparent liberă, este scurt. Te prăbușești, șurub, către toate punctele cardinale. Te risipești într-o stare de

Dragă prietene,iubită Ioană Scriu poezie pentru că așa îmi vine câteodată, să mă vărs către tine când sunt prea plin de durerile fericirii mele. Mă destăinuiesc și altora, oameni și lucruri dar

Hai să ne construim un cal, prietene! -îți strig- sau măcar un dor de călărit să ne sculptăm din bucăți de femei căzute dintre coapse, plăceri înmărmurite de frig. Să-i naștem nechezatul

Nu este jurnalul de astăzi. Ar fi absurd, este încă dimineață și diminețile nu prea au memorii din ele însele. M-am trezit cu imaginea unei țigăncușe în fața ochilor. Nimic important decât că are 12

Ce poate fi mai plăcut decât o cameră supra încălzită? Vin de afară, unde toată ziua am strâns în plămâni praful fierbinte al capitalei, plonjez sub picăturile călii ale dușului, ies cu senzația că

Dorm între două femei, iubito, visele sunt visele ei și visele ei. Una îmi crește pe piept iar cealaltă, iubito, mă ține în noapte deștept. Și, una cum crește, cealaltă cu câte o

Vulturii, înainte de a se fi numit astfel, aveau aripi lungi și erau albaștri. Oțelii. Erau mândri și acest lucru le scăpăra prin ochi în tot cerul pe care ele, acele făpturi zburătoare, îl credeau

Să ne iubim, nebuna mea nebună, în fiecare zi și-n fiecare pat, să-ți cresc încet un sânger pe fiecare dună, sub fiecare lună, sub fiecare lun cu nimbul legănat. Să tot mă pupi pe

Și-a întins buzele către mine, o căpșună mirată cu miros de căpșună, cu miros de sticlă, cu miros de fată. Și-a întins mut aerul din jurul nostru către mine. Miroseam amândoi a rană

Ghemuită, ca un scâncet de neputință, ca o pasăre oarbă sau ca oricare altă neființă, dormi în mine, mugure, ești frunză plăpândă și ți-e verdele tulbure. Pan 26.06.2003

Personaje: -Tânăra șatenă – în jur de treizeci de ani, tipul femeii independente angajată a unei mari firme -Doamna de 40 – roșcată, tipul femeii director -Tânăra roșcată – idem cu tânăra șatenă