Să călărim nicăieri

da, m-a pasionat vietile cailor (pare bizar)
sunt animale blande
sunt copii (nevinovati si prea cuminti)
daca ar fi fost dupa mine as fi canonizat toti caii, sfinti
si i-as fi trecut in calendar

Să le punem oclade
să cadă fetele mari
în mătănii,
și noi,
niște dihănii,
să le aruncăm ochiade
în rime.

Neprietene,
caii noștri se călăresc invers,
nechează din gene,
din copite vâslesc
prin sentimente eterne.

Să-mi stai în strană
cu hățul cel rupt,
cuvântul tău frânt,
înhămat pe o rană.

Ai să cânți pe nas,
ai să fluieri aminuri o mie,
în spatele tău,
vor cădea toți caii
din herghelie.

Dominique, îți mulțumesc pentru apreciere. Acest text este nu numai o dedicație pentru Costel dar și o provocare pentru dânsul. Mă gândeam că dacă tot nu mai postează texte pe site măcar aici să-l citesc cu plăcere. După cum vezi, provocarea nu a prea funcționat. Deh, unora ne-o ia vârsta înainte.

Mi-au placut primele 3 versuri, dara \"iti strig\" e un vers:) respectiv ultima strofa. Cel mai mult imi place versiunea din comentarii:), cum o fi si asta? e scrisa sub un impuls, aia e..e naturala:)


Numai bine!
P.S. si mie imi plac caii, i-am dat odat\' unuia zahar..

Stiu Pan, am vazut ca este o poezie cu dedicatie si cumva provocatoare. De aceea am venit in pagina ta, am citit-o, mi-a placut si am plecat.
Mai apoi am revenit de dragul finalului, si m-am hotarit sa fac abstratie de faptul ca e dedicata.
Zau asa, lasand la o parte contextul in care a fost scris, poemul este super, are forta, te ia prin surprindere si nu poti sa il uiti.

\"un cal-poezie
fierbinte și crunt \"

Wow, te ia cu fiori !

Anca Veronica Anghel

PS: Nu mi-am propus sa te flatez. Sa nu ma intelegi gresit.:)