Poezie
Cămașa roșie
1 min lectură·
Mediu
Să ne iubim,
nebuna mea nebună,
în fiecare zi
și-n fiecare pat,
să-ți cresc încet un sânger
pe fiecare dună,
sub fiecare lună,
sub fiecare lun
cu nimbul legănat.
Să tot mă pupi pe față,
pe este și pe nu e,
pe ochiul strâmb,
pe găuritul vers,
să îmi săruți în palmă cuie,
să mă îngropi pe-un dâmb
din ce în ce mai des.
Să ne-nvârtim ca roata,
ca fusul sau ca dusul,
să curgă din noi copiii plini de har,
să ia în vârful pietrei,
gloata,
cămașa mea cea roșă
și plânsul tău amar.
Pan
27.06.2003
054.259
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Cămașa roșie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/46735/camasa-rosieComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Nicolae Groza✓Batrane mereu tanar! Nu te-am citit de mult, spre rusinea mea. Tot \"iubaret\" ai ramas. Sa fii mereu asa ca iata, scoti niste poezii absolut superbe.
0
VVPoezia incepe superb si creste asemenea.
...
pe fiecare dună,
sub fiecare lună,
sub fiecare lun
...
pe este și pe nu e,
...
Mi-au placut versurile astea asa de mult ca era cit pe-aci sa exclam \"ptiu, drace!\" (mai tii minte de ce?)
Dar mi-am revenit cind poemul a colapsat intr-un vers gaurit. Asa ca deocamdata iti spun doar \"dracusorule!\"
...
pe fiecare dună,
sub fiecare lună,
sub fiecare lun
...
pe este și pe nu e,
...
Mi-au placut versurile astea asa de mult ca era cit pe-aci sa exclam \"ptiu, drace!\" (mai tii minte de ce?)
Dar mi-am revenit cind poemul a colapsat intr-un vers gaurit. Asa ca deocamdata iti spun doar \"dracusorule!\"
0
PBNu cred că este mai mare fericire pe lume pentru un poet, oricât de peltic ar fi el, decât aprecierea și zâmbetul cititorului. Vă mulțumesc!
Geta, gloata, gloata iubește... roșul.
Geta, gloata, gloata iubește... roșul.
0
LPSa ne-mbibam grumazul
De rosii stele-amare
sa ne privim gandul
Pe-a suta poarta milenara
sa ne intoarcem fata
catre infinit
sa revenim aevea
in tot ce am iubit
iar in finalul sumbru
sa ne lipim de vant
si sa zburam cu aripi
de vis si de pamant.
De rosii stele-amare
sa ne privim gandul
Pe-a suta poarta milenara
sa ne intoarcem fata
catre infinit
sa revenim aevea
in tot ce am iubit
iar in finalul sumbru
sa ne lipim de vant
si sa zburam cu aripi
de vis si de pamant.
0