Poate nu

\"ne-om iubi furtunii\", nu-mi place cum suna. Ultimul vers, la fel, nu-mi spune nimic.
Cat despre poezie, cred ca pentru a te bucura de ea e nevoie de o sete de liniste.

Da, cam vrăjeală... mult uzitată. Michel, mulțumesc pentru sinceritate.

Pan, scuza-mi interventia, sint poate prea \"mica\" pentru asta.Poezia mi-a placut mult, creeaza atmosfera, are aura.
O singura obiectie am (de fapt este o parere subiectiva): versul final este prea prompt, este ca o \"frana\" pusa brusc si care te trezeste din frumoasa visare.
\"Poate nu\" pare a accentua relativitatea
trairii.

(dianaMorgenstern)

Te-as strange ghem, ce mot de cuc?
Cazut din umbra unui nuc
In buzunarul din surtuc

Ce ochi subtiri? Clipind lumini
Rotiti prin varfuri de arini
Intredeschise si suspini

Sunt timp trecut, prin tine, tandru
Cu vocea unui copilandru
Ascuns in coamele de leandru

Mai coerent? Doar gest pustiu
Si ce salbatic bidiviu
Tais iubirii, bisturiu

Cui strig?
Un fulger m-a lovit, mi-e frig?
Ce dragoste inalta? Dig?

In arbore ciuntit (cotit)
Pe inelar (turtit, zdrobit)
Portretul tau inchipuit

Ce Nour? par linistit, par calm
Cu zambetul strambat dar sarm
Arzand pamantul cu napalm

Ah, sub carcasa-ascuns, pitit
Tacut par, stins, par linistit
Ori zambitor, abia murit

:)

iubire, durere, regasire...sau poate în alta ordine, cine stie!

si-mi permit un cuvânt de apreciere si pentru versurile \"matale\" DoDu ;):)

Din categoria \"versuri sensibile\"(o, desigur, desigur, poezia implica sensibilitate - preintampin eu virtuala obiectie),poeziile tale risca insa uneori, a deveni \"sensibiloase\", de un sentimentalism dulceag, sunt asa, pe muchia de a cadea in pacatul asta. Ai imagini convingatoare care le salveaza, dar nu intotdeauna.
Indraznesc sa o spun, tocmai pentru ca stiu ca tu esti dintre cei care poti primi cu luciditate si eleganta, parerile mai putin favorabile.
Si mai ales, mi-am permis, tocmai pentru ca apreciez sensibilitatea asta a ta si \"instinctul poetic\" pe care il dovedesti in ( ca sa trecem la concret) versuri care imi plac, precum:
ca două frunze
una de alta ascunse,
ca un alb și un negru
ce n-au viețuit într-un gri
Ideea si frumos exprimata si profunda din :\"ne-om regasi in alti muguri\"(legatura cu \"frunzele\") cade apoi in sentimentalism, subminata si de acel \"furtunii\", gaselnita fortata (imi pare mie).Licenta care, poate,ar rezista intr-un registru ludic/ironic, in stilul Dimov, dar aici nu e cazul.
\"Ruguri\"- e iar interesant in aceeasi cronologie: frunza-mugur-copac(rug).
Cat despre final, pentru \"ma dori\", Eminescu detine dreptul de autor :\" Caci cu ochii tai cei negri/Tu ma dori si ma cutremuri\".Folosit de catre alde noi, intra in categoria\"da bine\", e supralicitat, \"fortat poetic\" si, iarasi, ar gasi poate justificare, utilizat intr-o directie ironista, ghidusa, pe care eu una nu o remarc aici.
Nu spun ca nu ar avea \"acoperire\" ca traire, dar ca expresie, o gasec neconvenabila.

Nu din pedanterie, ci din respect pentru cititor si pentru a nu da prilejuri de vanatoare incrancenata a erorilor si neglijentelor de exprimare din comentarii, fac corectura dezacordului din mesajul meu anterior, evident, cu scuze in primul rand catre Pan:

*esti dintre cei care poT primi*, iar NU
\"esti dintre cei care potI primi\"

După cum am mai spus este o poezie ușurică și cu prea puține elemente noi. Mulți mi-au spus că mă repet și nu pot decât să le dau dreptate. Cât despre dreptul de autor al lui Eminescu cred că exagerezi puțin.
Îți mulțumesc pentru vizită, cu amiciție,
Pan

Poate nu inseamna poate da. Asa ca m-am incurcat inca din titlu care mie mi-a placut si mi-a creat o suficienta sa nu mai trec dincolo de el. Poate am trecut pana la urma, dar poate nu. Aceeasi echivalenta.

Eu m-aș pricepe să educ
Prin masca mea de sub surtuc
Cu sfatul meu de zăbăuc.

Aș scrie texte în surdini
S-ar umple lumea de lumini
Și prietenii de calzi ciulini.

Aș pune-n Pan-o aritmie
Să nască litera ce vie,
Să crape de tahicardie.

ca un alb și un negru
ce n-au viețuit într-un gri.

mie chiar asta nu mi-a placut. Aici mi s-a parut fortat.
Cat despre furtuna e bine unde sta. Si mi-a rimat in intertextualitate cu nebunii. Ceea ce a facut sa-mi placa poezia. Ca eu cred ca maestrul Pan s-a abtinut sa mai puna versul, fiindca stia ca aceia ce-l au in inima il vor simti. Chapeau, maestre.
Si pica bine si finalul frant, chiar daca e eminescian si uzitat. Pica bine tocmai datorita schiopatarii de care se plangeau unii.
Pacat de versurile ratate si banale pe care le-am semnalat, ca altfel ar fi fost un poem excelent.

M-am saturat de scris poeme,
Cuminti, de cocolosi si gheme
Cu versurile in extreme

Cuminti, (n-am fost eu prea cuminte
Nici de copil, nici ca parinte
N-as fi avut atata minte)

Cuminti stau numai cei schilavi
Imacualte masti, zugravi
Destine de slugoi ori sclavi

Am cunoscut oameni cumiti
Trantind pamflete despre sfinti
Si le vindeau pe trei arginti

Am cunoscut eu schizofreni
Romani de-ai nostri, daci pereni
Cu versuri de oligrofeni

Am cunoscut si cai albastrii
Lovind copitele maiastrii
Prin critici (algoritm cu prastii)

Doar fumul il mai prinzi din umbra
(Nici pas de vals, nici pas de rumba)
Doar metru, ritm si-o rima sumbra

Poemele? Vin tot mai rar
Trecand subtiri prin capilar
Cu gustul lor de Murfatlar

As bea
Poeme
De-as putea

Sunt mai bătrân decât pământul,
Și ca un vis ce-și caută mormântul,
Mi-a ruginit în piept cuvântul.

Încovrigat pe oase goale
Își bâiguie silaba moale
Între ulcele și-ntre oale

Îi dau să mânce mană sură,
Sau îl sărut adânc pe gură,
El îmi tot moare și-mă-njură.

Și uite-așa mă trec, pe-aici
Scriind pe foaie cu un bici
Ce nu mai vrea să facă „plici”.

Si vine-o vreme cand ne nastem
Nu stim nimic, nu ne cunoastem
Doar sfarcul mamei cast il pastem

Oh, de-am fi ramas asa
Sa fie lumea cum am vrea
Vorbind binar cu nu si da

Dar vine-o vreme, n-ar veni!
A verbelor (a vrea, a sti
Ori si mai rau, cel de-a iubi)

Si vine-o vreme, -mbatranim
Ne sclerozam ori ne scrantm
Si-o alta vreme cand murim


Doar praful si pulberea ne raman dupa drum
Viata-i cenusa, ambitiile scrum
Aspiratiile, visele, vanare de fum

Chiar de mai bine de un an,
Mai am în buzunar un ban,
Ce-i chior de zile și golan.

Ambiții am eu cu duiumul
Dar nu știu care-mi este drumul
Că erau multe și mi-e unul.

„A vrea să știi că a iubi”
Mi-e bine pe nedrum de zi
Și chiar în-noapte(-aș îndrăzni)

Și uite-așa din drum-nedrum
Scriu fără noimă și-n scrum
Cuvinte fără sens și fum:

„Arțaru-mi este o rachetă,
Igniția? de la brichetă
Că nu mi-s singur pe-o verighetă.”

(Iubirea mirelui către mireasă)

Sărutările tale sunt mai dulci, mai fluide
Tariilor vinului ce se scurg insipide
În bolți aguride, în vase fetide

Miresmele tale sunt minuni de balsam
Ofilesc magnolile-n furii, -n sarcasm
E-un astm liliacul, strânsură și spasm

Când numele tău, iubito, e mir
Diafan, mai celest ca al unui emir
Scump elixir, în gradini trandafir

Răpeste-mă, ia-mă, te urmez ca un câine
În noaptea de ieri si în visul de mâine
Fi-mi gura de vin, bucătura de pâine

Fără mireasă nu mai sunt mire
Iar ochiul mi-e orb fără darga-ți privire
Și casa nu-i casă fără zidire

Palate vor crește din mărgăritar
Cu livezi si pâraie, limpezimi în cleștar
Îti voi fi făurar, păzitor, grădinar

Frumoasă
Mireasă
Aleasă

Cercei la urechi iți voi pune, mărgele
La gât lănțișoare, cumpara-voi dantele
La mâini pietricele, pe mijloc curele

Împodobită ăi mândră vei fi ca-n povești
Vor cânta îngerii din trompete cerești
În calești te-oi plimba, frumoasă ce-mi ești

Draga mea
Mireasa mea
Iubirea mea

Mamă copiilor ce-i vom avea

imi cer scuze ca te contactez aici dar ma vad silit de situatie.
nu vreau sa mi-o iei in nume de rau, dar nu inteleg cu ce am gresit de m-ai penalizat.
pana acum vreo 2 saptamani am avut pseudonimul \"Daimon Elpis\" si m-am hotarat sa mi-l schimb in \"Popa Costel\". este o greseala atat de mare? daca da, n-am stiut.
as vrea sa-mi raspunzi, te rog.