Diana Morgenstern

zâmbesc dar exista stări pe care nu le mai poți vindeca există stări care te îmbolnăvesc pentru o viață întreagă și ochiul se întoarce spre interior și plânge necontenit... fără să-l mai poți

Ma despart de trecut iubitule si inot prin aerul facut de cuvintele tale pasari mari isi fac cuib in mine ma scald in albia asta cu fluturi si mi-e vara si mi-e iarna iubitule o

Pe cale si in transformare jocul nostru tocit -plecare inceata din timp- sarutul tau pierzindu-si zi de zi echilibrul -iubitule, eu cred de fiecare data in noi sarut cu palmele

si inca o zi imi scurma maruntaiele gandurilor car dupa mine clipe deformate fara contur stoarse de orice traire ingeri jumuliti imi taie calea le aud ecoul miscarilor obosite si zeii

Imperfecte trupurile noastre stau sa dispara sub linia orizontului... Fac un nod in coltul zilei un nod cu o iubire -floare aplecata alb spre poarta rugaciunii- Si ce bine pot, Doamne, sa

Fluturele de gand pe care in fiecare zi ti-l daruiesc il pastrez cuminte intre doua raze -lunatice te pierd si te caut printre clipele zilei te gasesc si iarasi te pierd pentru ca esti

stiu e doar o parere un dor e un gand fara sfarsit e clipa aceasta vesnica e o tre-ce-re si o pe-tre-ce-re sfera timpului dansand haotica e totul si nimic e praful de stele pe care-l

Dar cine stie cata iubire se petrece in frunze si cate stele ne-au pescuit pana acum sufletele si cine mai stie ca noi suferim de boala primaverii pe sfarsite si ca ne-am dat intalnire la

Asculta ploaia de prima-vara si de noroc ploaia cu timp batind mono-ton cu stropi deformati si abstracti biciuindu-ne provocator speranta ziua trece intr-un joc tocit si Marele Nimic ne

Stateam si eu acolo, pe peronul plin cu lume cu valizele linga mine, burdusite cu cuvinte, bagaje de mina si pungi de plastic ticsite cu cuvinte bolnave goale hidoase rupte murdare cirpite

Imi adorm gandurile in podul palmelor mangaind lumina. Mototolitul ieri, il simt astazi ca pe o neteda aratura si vad, pe marginea visului copacii infloriti - pareri albe, cu nimburi de

Intre noi pereti de gheata, fire de luna, zgomotul strazii si zimbete uscate... Intre noi, topita iubirea curge in pamint si vorbele pling boabe albastre de nepasare... E atita

E o aplecare spre portile albe ale bucuriei, iar sufletul ti-e plin de nedumeriri incilcite, de zile facute ghem si aruncate neglijent, intr-un colt de viata -fara dimineti si seri- -doar

Aseaza-ti timplele in palmele mele sa-ti pot mingiia gindurile- -o cumplita, diagonala stare in aprilie de revenire, de \"asterne iarba si florile pentru mine\". Memoria

Perdele de ginduri zdrente de ginduri podele de ginduri aschii de ginduri straluciri si cioburi de ginduri raiuri si iaduri de ginduri nunti si morminte de ginduri alei pline cu

Coboara-ti privirea aici-in regatul meu- unde pot ridica minastiri in cer unde pot chema zeii gindurilor aici unde totul este perfect de imperfect intre doua ginduri plecari vieti sa-ti

Asternute-mi sunt gandurile, cu colturile indreptate spre -mi-e dor de tine- Pot sa tac orice, dar sint hainele perfectei mele adaptari... ...si prefer sa zambesc fluturi si colturi de

Timpul blocat in secunde -dungi multicolore de zgomot si tacere- Privirile se lovesc de colturi ascutite de gind, prind radacini si incoltesc; gesturile mor la jumatate de drum, secunda

Perfectul absolut spre care tinjim, ciobit de stridentul intrebarilor -imperfect; linistea hohotind nepasatoare veche si noua imbicsita cu vechi suflete. Si noi -umar la umar- perfect de

eu deschid in fiecare dimineata portile sperantei si bucuriei pentru ca eu -sint- asa cum si stelele -sint- eu ard cu fiecare lucru pe care il ating pentru ca o stea mi-a

Doamne este infinitul dintre doua clipe, cind deschizi ochii dimineata, si asculti ecoul divinitatii propunindu-ti un nou joc -pentru inca o zi- Doamne este infinitul dinre doua

Rotundul ne-inceput al zilei fara tine si gindul perfect trimis aiurea _ in cosmos Rostul vietii rostogolindu-se de azi pe miine...