Asteptind un tren

poate ca metafora este cam prea diluata (in prea multe *cuvinte*)

odata comunicata imaginea (stateam si eu pe un peron plin de lume/cu bagajele doldora de cuvinte) restul primei strofe este cam superfluu.

cateva metafore uzate: *nerostita strigare*, *gradina cu caisi in floare*

cateva exprimari incongruente: *asteptarea mi-e prelungita in talpa visului*, *un tren pentru mine, care sa-si lipeasca dorul de noptile mele*

finalul ar putea rascumpara restul poeziei daca ar comunica mai puternic ideea ca aceste cuvinte, carate de ici colo, sunt singure *radacinile statorniciei mele*

Pustie
------

Ochiul de apa al
Cuvintelor mele
Inspira groaza si
De aceea
Si-au intors vulturii
Capetele...

Sa duca aerul
Si-au intors vulturii
Aripile.

Se da ingerul udacios de apele care trec in noapte intre doua trenuri...unul care nu mai poate si pleaca inapoi si altul care n-a venit desi imi tremura pielea de frig pe mine...

Multumesc tuturor celora care trec pe aici si-mi citesc \"aberatiile\".
De multe ori esti atit de prins de o idee, incit nu realizezi ca te repeti, sau te exprimi poate prea plat.
Asdf, iti incepi comentariul cu \"poate ca...\", deci , mai am o sansa.

NU sint de acord cu tine ca, odata comunicata imaginea, restul strofei ar fi superfluu.Asta inseamna ca orice poet, scriitor, dupa ce si-a comunicat ideea de baza, incheie ce-a avut de spus si basta.
De metaforele uzate am fost oarecum constienta, dar mi s-a parut ca se potrivesc teribil de bine in textul meu.

Si, da-mi voie, exprimarile de care vorbesti, nu le gasesc deloc incongruente, daca vrei iti pot explica exact semnificatia lor.

Iar in legatura cu finalul...sa stii ca sint de parere ca uneori un singur cuvint poate comunica mai mult decit altele zeci.

ce n-as da si eu pentru un tren spre Stuttgart!...scuze pentru comentariul profan...oricum ma simt minunat in zatul de cafea pura si romaneasca

Merita remarcata atmosfera de lirism si alienare(fara strofele 2 si 3, fiindca aduc deservicii poemului).