Paul Bogdan

Ne mâzgălim fețele și sufletele, ca într-un joc de doi, cu nuanțe neîntâlnite, un râs rupt din demente fericiri ne cuprinde. Suntem frumoși! Suntem pictori! Pictăm iubirea pe

Este o femeie pe care o iubești cu teama de a o pierde și pe care te căznești să o împietrești în literă (încă din timpul când sentimentele nu sunt cuvinte) cu egoism masculin, cu

Hai să lăsăm în urmă cam tot ce ne-a făcut pe fiecare în parte o parte, să ne punem sub iarbă îndoielile. Eu să-ți arăt pieptul gol și tu, cu degetul îndoit a mirare, petele albe de pe

Dorm între două femei, iubito, visele sunt visele ei și visele ei. Una îmi crește pe piept iar cealaltă, iubito, mă ține în noapte deștept. Și, una cum crește, cealaltă cu câte o

Mă zgârie cerul pe spate. Ploile ce curg din mine repictează lumea, o așează în ordine nouă. Plouă albastru ...tot plouă. 29.03.2003

Ai îndrăznit să-ți faci în mine cuib, ascunzându-te de viață în verdele-mi crud, de primăvara clipei ud, netemându-te de trosnetul încheieturilor, miilor, ce pier, de singurătate,

Îmi ascut cuțitul de scrisori pe pulpa dreaptă. E din bronz, mereu bont, mereu flămând. Răvașele nu vin nici pe apă, nici prin aer, nici pe nimic, pur și simplu nu vin și pulpa

E timpul cubului cu șapte laturi, E timpul sferei turtite la un pol, E ceasul ceasului cu zbaturi, E vremea octavei fără sol. Cînd cerul plutește elefanții Și apele curg iarăși la izvor, Cînd

A fost odată ca niciodată, nu demult, ci mai ieri, când toate s-ar fi întâmplat cu o inimă curată, o gărgăriță. O gărgăriță ce era singură pe lume. Ea nu avea soț și nici buline negre pe aripă. Era o

Miroase a marmură udă dimineața aceasta, nou născută de ploaie și un răsărit violet pe a cărui buză roșul se curbă violent într-o tumbă.

Uită-te și tu cum ne jucăm de-a perechea, apleacă-ți urechea, să-ți spun, încet, aproape nebun: ajunge! Jocul acesta poate străpunge cea mai tare pavăză a răbdărilor mele, ca un

Se încovoaie cerul sub iubirea Ta, Doamne, apăsându-mi pe umeri. Ca să mă ridic, nu pot. Ca să cad, nu voiești. Ca să trăiesc, depinde de acele aripi cu care m-am născut din foc, ascunse

Ioană, Ioană te voi prinde când gândul nu-ți va fi aice și te voi ridica tu Ioană, prinsă de subțiori cu jerbă de nu-mă-uita, și te-oi legăna prinsă de Luceafăr și de colțul Lunii. Vedea-voi spaima

\"Comunicat Editorii și scriitorii care au publicat volume de literatură originală (proză, poezie, dramaturgie, critică, istorie și teorie literară, memorialistică, traduceri în și din limba română)

Că de iubit te-am iubit așa cum ploaia tropotul sau poate era doar calul cel inorogul înecat în potopuri ce bătea apa cu copita și valul de mal se stingea în altfel de ude galopuri. Dar tu ai murit

Ne răsădise Ajunu-n cămăruță Un brad străin și verde și cuminte În care paseri de sticlă făceau uța Și-ale cărui ace purtau umbre sfinte. Eram dormiți când a sosit, sireacul, Moșul cel roșu cu