Dar

ce moale si dulce e poezia asta si n-o spun in sensul de siropoasa, ci are o gingasie aparte, un fel de poveste despre copii de zapada cu suflete calde;

se mai poate face ceva la ritm (si cred ca e si-ale carui);

Sarbatori fericite si tie, Mae! Mersi... schimbat :\">

O poezie in spiritul sarbatorilor, dar din punctul meu de vedere nu prea reusita, avand in vedere celelalte texte ale autorului. Cred ca de vina este gingasia voita si dispunerea textului in strofe cu ritmuri cam schioape care altereaza discursul excelent de bine construit metaforic din celelalte poezii. Scuze pentru comparatia cu poemele tale in vers liber, dar se impunea pentru a scoate in evidenta minusurile. Il recunosc pe Pan doar in finalul strofei a doua.

Noroc ca am dechis mailul ca altfel nu vedeam ultimele doua comentarii...

Floriane, metre, mersi pentru însteluțarea bestiicioasă cu care m-ai învrednicit!

Robert, am încercat să revin la catren și se pare că nu este o idee bună. În volumul care a apărut zilele trecute am modificat cam 90% din poezii datorită unor \"opinii\" exprimate la subsol. Îți mulțumesc pentru îndrumare.

mai frumos de atât nu se putea ...mai bine (ca metrica, ritm, cadență), da.Si totusi, mai frumos nu se putea. Sunt restantiera cu mulțamuri pentru opiniile-acide, da-n parte le merit- pentru \"Poezie nelalocul ei\" și...un an bun pe 2005!

De fapt, problema este urmatoarea: ca majoritatea celor care se apuca ( asta ma include si pe mine ) sa comenteze au o insuficienta cunoastere a limbajului poetic.

Si nici instinctul nu ma ajuta, uneori, intrucat nevoile de a face pe desteptul sunt cele hotaratoare.

De exemplu, hai sa rupem din poezie ultimul vers :

Am sa astept pana-n prier
Sa-mi cada neaua de pe glezne
Sa te iubesc ca pe un înger
Pe sus si sfant si totusi lesne.

Un vers nu poate fi inteles in sine, rupt de context. Unitatea de semnificatie nu e cuvantul, nici macar fraza sau versul, ci textul, adica poemul intreg. Ce vreau sa spun fara sa mai bat campii aiurea este ca nu poti sa smulgi nimic din constructia acestei poezii fara sa o deteriorezi ireversibil. Si asta e un punct bun Paul. Felicitarile mele !

Si mie imi place mult poezia ta!
Citind-o am simtit iar atmosfera dulce a Ajunului de Craciun descrisa intr-o armonie personala, intima, ninsa cu imagini calde asemeni bradului tau impodobit cu \"paseri de sticlă\" ce \"făceau uța\".
Si cat farmec copilasesc are asteptarea \"mosului cel rosu\", a \"sireacu\"lui (termen popular vechi) despre care, daca ai fi spus ca vine: \"cu inghetata-n gene\" si nu: \"cu inghetate gene\", ai fi daruit iar un plus de inocenta printr-o metafora noua.
\"Și a ascuns sub crengi, storcându-și sacul,
Ție un zbor iar mie dor de pene.\":
wow! Aici ai ticluit o intregire absolut perfecta intre dorintele a doua suflete pereche care nu vor putea fi despartite vreodata: penele si zborul lor, imagine unitara foarte inspirata!
In a 3-a strofa generalizezi mirajul Craciunului ce
\"se-ntindea pe ceruri multe,
Ca susținut de reci coloane
Deasupra cărora tu fâlfâiai volute.\" si continui sa adaugi inca o podoaba stilistica siblolizata de coloanele sustinatoare ale unui cer peste care iubita ta falfaie spirale. Ingenios, frumos !!!
Apoi inchei cu asteptarea deliberata a primavarii(\"pana-n prier\": termen vechi simbolizand luna Aprilie), cand in sfarsit o sa-ti \"cadă neaua de pe glezne\", pentru a implini tandru o iubire curata.
Totul este realizat cu personalitate, mult control si sensibilitate.
Ti-as fi agatat de brad inca o steluta, daca as fi avut-o. Felicitari sincere!