Ottilia Ardeleanu

S-au afișat rezultatele Concursului "Romeo și Julieta la MIzil" - ed. a VII-a, 2013-2014. Un număr impresionant de agoniști apare pe lista concurenților, unii dintre ei cu rezultate bune și foarte

dimineața devreme pun leonard cohen și de-o cafea tare în fața oglinzii cu periuța peste dinți ascult cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în ușă geamul spart înjurăturile din toți

nefericirea vine ca marea la minus 20 și cerul submarin aerodinamic prin haine prin piele până la os barometric sufletul scade cu o indiferență sub linia cardinală are ușor frânt privirii

cum se amestecă tricolorul în privirea mea cameleonic în aerul rece de mare prin care nu vezi decât acoperișul sub care lumea iese la existență ca la tribună spiciul ei aproape că nu doare pentru

vreau să jertfești cuvinte pentru mine te trimit să le cauți în cireada lor taie-le pentru poemul împărat să ne înghită cititul oamenilor privește soarele imaginea cea mai poetică a lui

te-ai gândit mult când ți-ai smuls o coastă ai calculat bine la care dintre ele este cel mai nimerit să renunți ca să fiu ceea ce vrei ți-ai prevăzut suferința multiplicată anume să prindă locul

dintr-o rotație ne aruncă pe gheață timpul de mână alunecăm unul spre celălalt din două capete nelegate și rochia mea cât marea taie orizont din ochii tăi timpul fracție răsturnată nu poate

n-am făcut decât să adun fulgi nu s-ar fi topit nicicum în mâinile mele gheață l-am imaginat pe fiecare ca pe o celulă din tine am deschis anatomia am așezat cu grijă unul câte unul gândindu-mă

mă uit ca după un lucru pe înțelesul tuturor negura lumii se cocoață pe ziuă pe cetini pe umerii mei nedezmorțiți fără să mă bazez pe vreo egalitate cu gerul întocmit în grabă pe coala

merg aplecată printre poeme respirația fierbe zăpada neatinsă lângă cenușiul uman greu de trecut cu piciorul cu inima sălbăticită umbrele se fac fiare flămânde din aer neastâmpărate gânduri

viața are multe mame și toate plecate de pe-aici un copil stingher care nu se acomodează oriunde trebuie să o ia de la zero pe partea cealaltă a globului cu vise copil străin în patria

cât lasă tălpile din ceea ce ești ai numărat de câte ori te replici pe drumul acesta viața poate fi beton prima carte pe care o scrii despre tine asfaltul o reproducere fidelă a destinului un fel

aștept ultima curățenie a pământului din anul acesta cât mine de vechi să separăm lucrurile purtate prea devreme de cele așezate să facem schimbul de temperatură între răceală și

duminica nu vorbește cu mine nu trebuie să și înțeleg de ce e slujbă și oamenii lasă păcatele pe lângă biserică flori atrăgătoare n-ai venit de mult iar azi ce surpriză te-am confundat cu

ai semnat pentru viză de flotant în inima mea am acceptat aveam o cameră goală ai mobilat-o în timp cu cele necesare unui suflet iubirea ta sticloasă aerul acela

Ropotele ploii se aud tot mai aproape. O herghelie scăpată din țarcul de nori. Vine spre mine și nu am cum să mă feresc. Șoseaua imensă. Câmp din toate părțile. O pădurice de salcâmi poposită la vreo

dacă tăcerea se învrednicește să ne ocupe timpul dacă nimic nu ni se mai întâmplă și asta ne este foarte la îndemână dacă între noi adevărul a devenit de mult iresponsabil și nu mai merită să-l

uneori cred că trăiesc într-un imperiu de sigurătate cât vezi cu ochii odăile mele cardinale sunt reci și goale turnuri ajunse la cerul împărțit de capiteluri în cadrane de timp pietruite grădini pe

întreabă-te cum arată zăpezile pe dos nu cumva au ceva de ascuns ceva al lor despre care nu vom putea afla niciodată în îmbrățișarea lor blândă s-ar putea simți încordarea unei neliniști

azi m-am pornit ca arhanghelul pe strada mea ca pe un culoar de spital rezervă lângă rezervă oameni arătându-se mai puțin oameni cu două fețe la brutărie câțiva nou-născuți arși de vii

iubirea e o fugă de crima pe care n-ai comis-o trebuie să fii așa de curajos încât să forțezi lanțurile să ieși din rând să ți se piardă urma să privești mereu înapoi neștiind unde e înainte

te-am plâns, iubire? ai vrea tu! ai vrea tu să fii în pielea unui om care te înțelege deplin care știe că ai un început dulce fin tulburător nopți albe topite în foc poezie în doi vin roșu