Ottilia Ardeleanu

ploaia bate la toate ușile disperată nu o primește nimeni nu mai există suflete împăturite de Dumnezeu primele mele scrisori de dragoste în goliciunea lui orașul mahmur cu marea într-un

ne certaserăm urât veniseși în genunchi nu nu cereai iertare nici îndurare pentru cele câteva răni vizibile și nenumăratele nevăzute clocoteam aș fi putut da drumul cuvintelor de

un vis pe timp de noapte plutea în derivă pe o apă din cioburi mărunte și pământii să fi fost un anotimp al mâțișorilor în cădere să fi fost scrâșnetul ierbii care trecea prin urechile aerului să

chipeșa asta din fotografie e mama tocmai ea se șterge pe șorț de gustul pâinii ascultăm focul din vatră umbrele noastre se năpustesc pe ziduri ieșite din povești capete de zmei au închis toate

mă dăduseră la oraș pentru mai multe șanse era exigență la internat control riguros nu prea aveai ce să faci unii săreau gardul de fier ca să prindă un film o discotecă un sărut ajungeau cu

marea agită pescăruși lichizi cu vântul frivol geamul meu fără strălucire nu-mi dă voie să deslușesc cenușiul pod spre dimineață îmi așteaptă silueta plimb nerăbdarea în brațe dar se zbate sare

mă sună nașă-mea ce faci nu vrei să mergem la magazinul chinezesc e singură de șapte ani se plictisește îi antrenează și pe ceilalți în zilele ei câte or mai fi se ține bine îi place să umble

cum stăm relaxați în fața unui smart derulăm reclame la tot felul de lucruri care oricum nu ajung la noi motivele o garnitură de substanțe inflamabile în dreptului orașului unul vehiculează

muncesc pe nimic tot ce câștig dau înapoi celui care pretinde că se îngrijește de mine lumină căldură comunicare pentru toate astea trebuie să plătesc de parcă aș avea vreo vină că trebuie să

mă gândesc mai des la prietena mea cea cu origami îmi povestea despre bărbatul din america foarte inteligent fiu-său cu el seamănă o ținea pe-a ei îmi arătase cândva un mail în care

ai încercat orice rol ți-a ieșit în cale niciunul nu ți s-a potrivit mai bine decât moartea ai lovit-o în pântece i-ai tăiat beregata cât de frumoasă era așa răpusă și fără autoritate cum ai fi

de ce trebuie să fie mereu o întoarcere în tine ca într-un sat nepomenit în care doar câțiva bătrâni mai stau pe la porți sprijiniți să nu-i doboare tăcerea pasăre de pradă și-a înfipt cerul ca

S-au afișat rezultatele Concursului "Romeo și Julieta la MIzil" - ed. a VII-a, 2013-2014. Un număr impresionant de agoniști apare pe lista concurenților, unii dintre ei cu rezultate bune și foarte

dimineața devreme pun leonard cohen și de-o cafea tare în fața oglinzii cu periuța peste dinți ascult cum se ceartă vecinii de deasupra pumnul în ușă geamul spart înjurăturile din toți

nefericirea vine ca marea la minus 20 și cerul submarin aerodinamic prin haine prin piele până la os barometric sufletul scade cu o indiferență sub linia cardinală are ușor frânt privirii

cum se amestecă tricolorul în privirea mea cameleonic în aerul rece de mare prin care nu vezi decât acoperișul sub care lumea iese la existență ca la tribună spiciul ei aproape că nu doare pentru

vreau să jertfești cuvinte pentru mine te trimit să le cauți în cireada lor taie-le pentru poemul împărat să ne înghită cititul oamenilor privește soarele imaginea cea mai poetică a lui

te-ai gândit mult când ți-ai smuls o coastă ai calculat bine la care dintre ele este cel mai nimerit să renunți ca să fiu ceea ce vrei ți-ai prevăzut suferința multiplicată anume să prindă locul