Poezie
ce imatur domiciliu viața
1 min lectură·
Mediu
ai semnat pentru viză
de flotant în inima mea
am acceptat
aveam o cameră goală
ai mobilat-o în timp
cu cele necesare
unui suflet
iubirea ta sticloasă
aerul acela preocupat
capital
confundabil adesea
cu răcoarea clișeistică de toamnă
și lumina revărsată artificial
pe zidurile înecate
în liniște
scriai
în fiecare seară spălăcită
mă simțeam citată
eram în stare
să mă închid în sediul tău cu
gânduri
să deretic
să arunc într-o gaură neagră
cuvintele radioactive
biblioteca
full de sentimente
oricând puteai să deschizi unul
să-l citești
un amurg pervers le-a mistuit
viața
mi se tot împuținează
(3 dec. 2013)
043.605
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “ce imatur domiciliu viața .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14039756/ce-imatur-domiciliu-viataComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ottilia eu vreau să punctez numai ce sună aiurea – aranjarea versurilor în pagină
iubirea ta sticloasă
mi se tot împuținează
cuvintele radioactive
și titlul pohemei
iubirea ta sticloasă
mi se tot împuținează
cuvintele radioactive
și titlul pohemei
0
pentru lectura constantă și pentru aprecieri. "viața și forța unei poezii constau
în capacitatea ei de a te pune pe gânduri." și ce poate fi mai plăcut pentru acela care scrie, decât să "afle" cititorul într-o stare de meditație grație versurilor sale?!
în capacitatea ei de a te pune pe gânduri." și ce poate fi mai plăcut pentru acela care scrie, decât să "afle" cititorul într-o stare de meditație grație versurilor sale?!
0
mulțumesc pentru observații, mă voi gândi asupra acelor exprimări și aranjamentului textului. este loc de mai bine, cu siguranță. cu scuze pentru întârzierea răspunsului. am dat abia azi peste comentariu.
0

în capacitatea ei de a te pune pe gânduri.
realismului copleșitor m-alătur dacă îmi permiteți cu:
flotanți suntem în fiecare zi până și-n noi
și-n inimile altora provizoratu-i fum
de cauciuc tămâie ori santal
semnăm mereu în stări de vis
dar viitoru-i veșnic altceva
caietul vieții-l scrim sau mâzgâlim
și filele rămân tot mai puține
și scrim și rupem fila o mototolim
și o zvârlim
și-așa mereu până vom adormi definitiv
visând pe cocoloașe de hârtie...
cu plăcerea lecturii, Ioan.