ce este simțirea dacă nu te stăpânește până la adevăr

un poem în stilul tău caracteristic, cu imagini pline de dedesupturi și înțelesuri.
"vreau să jertfești cuvinte pentru mine"
"tu
cel fără mamă fără tată
tu
cel Închipuit
nu fugi
de suflet cuvintele îmi suferă iar
ca niște fii răzvrătiți
arată-le Haina pe care
trebuie
s-o poarte în veac"
mi-a plăcut mult :)

Alexandra, mă bucură această apropiere de felul în care mă exprim.

nu sună bine:
"privește soarele
cea mai poetică imagine
a lui Dumnezeu"

Poemul începe frumos, dar acolo se pierde măiestria artistică. Ultima strofă e bună.
Titlul e puțin prelungit. Propun "simțirea te stăpînește spre adevăr", sau ceva pe acolo. Poemul trebuie cizelat.

întreg poemul este de cizelat. acolo, am făcut o inversiune. cred că e cel mai nimerit, dacă mă gândesc la faptul că nu ți-a plăcut alăturarea "soarele - CEA mai poetică IMAGINE". la titlu nu umblu, fiindcă ideea propusă de tine nu satisface intenția mea.
mulțumesc pentru lectură și opinie.

e mai bine. Aș tăia și "privește".
și cred că e nu fugii, nu nu fugi.

a se vedea "cred" :)

"privește" este cumva o rugă/ un avertisment/ un sfat/ un imbold și nu trebuie să lipsească din context. am cântărit fiecare cuvânt, Liviu, cum fac mereu de altfel, ar fi prea mult să secătuiesc un text relativ scurt.

apropo de "soare" și ce urma, era bine și înainte, fiind vorba despre două versuri diferite, iar înțelesul evident. am vrut totuși să nu las loc de ambiguități.

în rest, e bine că ai revenit.
îți mulțumesc foarte mult.