iau distanță de timp

Vechiul și noul din poezie e meditativ și alert în același timp, mă antrenează să-mi reprezint în minte un review al anului, exact așa cum se spune că adevărul se dezbracă exact înaintea momentului morții.
Nu am reușit să sesizez contrastul purtat prea devreme- așezat.
Vechiul și noul se învechesc în ultimul vers. ”Bate fir alb” e vânt, e timp, e suflet. Și aruncă cititorul într-o melancolie grăbită. Felicitări!

îmi place acest text. Un sumar, un plan, unul optimist conștientizând griul prezentului. După opinia mea primele două strofe excelează, au tot ce le trebuie, inclusiv detașarea de cotidian. La a doua strofă, totuși, aș renunța la versul "într-o excursie fără final", se subînțelege oarecum iar fară el impactul ar fi unul mai puternic. Mai trec, o zi minunată!

empatizând, metaforă și paradox îmi pare iarna curățirii noastre, a purificării de negru, ieșirea din lunga vamă a dubiului - undeva, firul acela alb, de care atârnă viața, e și speranță și ochi de năvod "pe culoarul dintre suflete" ...

de vizită!

Oana, contrastul de care spui are mare legătură cu titlul. îmi place cât de mult te-ai apropiat (de mine) :)

Gabriel, ar merge și fără dacă nu ar trebui să fortifice distanța și/ sau timpul.

Daniel, m-ai citit!

comentariile voastre sunt așa de frumoase și fără reproș, încât nu am cuvinte să vă mulțumesc.

sunteți bineveniți!

Un text foarte bun, curat, sensibil ce reuseste prin cuvinte simple sa redea imagini complexe, antitetice. "nu speriem timpul
mergem aplecați înainte"- aici se afla samburele poemului .Fiecare strofa e reusita si fara surplus. Motivul timpului se impleteste perfect cu tema iubirii.

foarte bucurosă pentru că ai savurat miezul și măgulită să fiu deconspirată de un poet care scrie pe gustul meu cel puțin!
îți mulțumesc foarte mult.