Ottilia Ardeleanu

* seara este doar un gând neted pentru iubire chiar și soarele cedează în brațele nopții apoi câteva forme albe de hârtie se lasă trasate de cuvinte în ele ești tu și totul

credeam că numai eu nu pot să dorm după doișpe noaptea dar și vecinul de dedesubt căruia i-a murit nevasta de covid bate cuie așa se aude încetinel ca o durere care dă cu târnăcopul în inimă dacă

odată un flutur alb princiar umbla dintr-o fâlfâire în alta pe deasupra corolelor deschise poetic amețit de atâtea parfumuri pline de ispite amușinând când în dreapta când în stânga colorându-se

suntem pe cont propriu doar impresia unei cărți foarte bune citite pe partea luminoasă când liniștea vorbește de la tribuna certitudinii ai parte nu dacă te-ai rătăcit în detaliile vieții ci

un pic din el e poate și în mine necuvintele lui cuvințesc din mâna dreaptă pe o coală a patru în caligrafia proprie o memorie extinsă în care țin lucruri sfinte un fel de ierbar din plante

din mine pleacă mereu câte un om și pierd consistența oaselor se face prea mult loc pentru inima mea învățată cu strâmtorile uneori îmi caut plămânii să te pot respira prin pielea

nu totdeauna dar azi mi-am zis ce frumos e să te duci la biserică nicăieri nu miroase mai amplu ceara sfinții sunt din ceară și când îmi vine să plâng plâng și ei până dispar de pe pereți am

cine să știe până unde ține adevărul l-a văzut vreodată cineva de unde vine unde locuiește de ce umblă de unul singur prin lume mulți îl caută să-i pună în cârcă suișul ăsta de viață mereu

* genetica aburilor kombucha din ceștile noastre toartă lângă toartă buză lângă buză * pe podul ei îmi vine să zbor de teama de-a nu răni lemnul de sub picioare * din colții ascuțiți

orice respirație doare în plămâni se reconstruiește tehnologia cinci g va fi o muzică de ronțăit cartilagii proaspete soarele va vinde cuțite în fața mânăstirii pentru disecat adevărul ce-i

o producție la hectar umflată din cifre rotunde vehiculată trompetist pe la viața satului pe paginile tabloidelor ori la marile adunări generale niciodată refuzată la export transportată impecabil

de atâta purtat s-au subțiat cuvintele ies rar și se așază pe despicătura unei fraze din două în două silabe e umbră mereu în dosul acestei fibre și același aer irespirabil versurile nu mai

îmi prepar o înghețată de căpșuni să înving frigul din tăcere citesc franz kafka și înghit rândurile suite la bordul unei iluzii că peste ape zbuciumate poți găsi fericirea o noțiune perimată

suplu trunchi arcuit de vremuri îmi ieși în cale de parcă ai fi femeia ce mi-a fost dat să o strâng în brațe pentru a mă revigora ea cea subtil învăluită în mătăsuri de topaz și

peste oameni cădere oarbă ucigătoare suflete trase peste cap aruncate pe jos în rezervă greșeli învechite pândesc porți de ieșire șușoteli amenință cu o îngrijorare globală undele spaimelor

intru într-o casă în camera bună trec de antreu frigiderul fram rece și gol de camera de oaspeți cu aceeași zugrăveală în romburi colorate dormitorul are un suspin al lui dacă îl asculți

să-i spun despre pandemia de poezie despre cum a pătruns virusul pe mulți cum zac acum prin spitalele albe ale hârtiei tratați cu litere imune și semne de întrebare serologice cum se scutură

mi-am cumpărat cel mai înalt brad și l-am îndreptat spre cer i-am admirat semeția acele verzi injecții de optimism conica lui desfășurare de crengi mlădioase spațiile dintre brațe mici oaze de

un început lichid pare să spele treptele societății picurii șușotesc pe la ferestre același subiect cotidian negurile se ridică lenevos dezbracă locuințele de pijamalele unui ieri se întind

azi-noapte dragostea mea sufla greu am strigat-o am tras de ea am bătut-o peste obraji să se trezească visa ori nu știu ce era cu ea m-am speriat atât de tare încât am vrut să sun la

culorile nu-mi sunt indiferente cum nici dangătul florilor mărturii ale vieții de după moarte combinațiile lor miros a nou acel altceva care din schimbare se deosebește ziua de azi cenușie

timpul meu de femeie s-ar duce degeaba dacă n-aș fi prezentă în timpul tău de bărbat

nu doar de la bukowski afli despre existența admisibilă alături de un motan mai degrabă despre lucruri mici mici acelea care se unesc totdeauna să dea oarece valoare fiecărei zile despre cum sună