Poezie
când visele se ridică
1 min lectură·
Mediu
uneori am tot soiul de vise
mă agit noaptea întreagă
tot călătorind cu un tren vechi
despre el îmi povestea bunicul
câți soldați a cărat la război
până ce nimeni nu a mai auzit de ei
că o minune s-a întâmplat
de la plânsul văduvelor un pârâu
a despărțit într-o zi de iarnă
câteva sate cu mulți copii
unii nu și-au cunoscut nicicând tații
altădată niște mașini grele au zdruncinat
ulița noastră bătrânele o închinau
scrâșnind multe dureri acoperite de lâna
baticelor toarse de dorul celor dispăruți
în satul acela nu m-am mai întors
am aflat că sunt atâtea case părăsite
miroase a istorie grea prin bătături
acolo timpul a îngălbenit de tot
dacă atingi vreo amintire ți-e teamă
să nu se prăbușească totul
locuiesc la bloc și în fiecare noapte mă răsucesc
până la transpirația ultimă
simt toate visele de la parter și etajele inferioare cum urcă prin tavane
până mă ajung poveștile de viață ale fiecăruia
tot mai grele
pe cerul negru al tâmplelor mele
bombardier de amintiri triste
arunc trecutul în aer
și se crapă de ziuă
061.990
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “când visele se ridică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14151680/cand-visele-se-ridicaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘCȘCont șters✓... împletită cu ușurință, se simte o stare de detașare (ca în spunerea unui vis), ... vivid, transmite în totalitatea starea poetului,
0
OAmă bucură empatia. Îți mulțumesc. Uneori, cuvintele țin loc de ceea ce e frumos!
0
CȘ... de ce e frumos in suflet e si in poezie, ... nimic nu se pierde, ... totul se transforma intr- o mica revelatie interioara, intr-o clipa suspendata in timp, ... si macar pentru un mic wow, oftat, suras, or of ...:)
0
ȘPUn poem simplu (fără a fi simplist)
ce emoționează, ferindu-se de cuvinte mari...
În definitiv Poezia e pt inimă nu pentru minte...
Că au mai fost și sunt poeți ce țintesc
cogniția cititorului, asta e altă treabă...
Poezia e făcută să emoționeze...
Felicitări, Ottilia!
ce emoționează, ferindu-se de cuvinte mari...
În definitiv Poezia e pt inimă nu pentru minte...
Că au mai fost și sunt poeți ce țintesc
cogniția cititorului, asta e altă treabă...
Poezia e făcută să emoționeze...
Felicitări, Ottilia!
0
RR„Toate visele” mișcându-se prin spațiile oniricului au consistențe de irealități și se dezintegrează când „se crapă de ziuă” la contactul cu realitatea, căci irealitatea colonizează realitatea numai în cazul celor conduși de non-mental, non-conștiență și anomalii psihedelice.
0
OAȘtefan și Răzvan, bucuroasă și onorată de cuvintele voastre. Frumosul, emoția, firescul rămân! Restul... apă de ploaie!
Vă mulțumesc.
Vă mulțumesc.
0