Poezie
ploaia
1 min lectură·
Mediu
un început lichid pare să spele
treptele societății
picurii șușotesc pe la ferestre
același subiect cotidian
negurile se ridică lenevos
dezbracă locuințele de pijamalele unui ieri
se întind și cască
turnuri și coșuri
încă pătrunse de fumurile acestui mileniu
câțiva pescăruși se zăpăcesc
și taie spirale de aer care se agață în copaci
inele de viață
mă așez între mine și ploaie
un suflu rece ca un bărbat care nu mai vine
îmi face inima bulgăre
o mână caldă l-ar topi
dragostea e doar un nor
stropește oameni fără umbrelă
se lipește doar de cei care nu se tem
021850
0
capacitatea de a transmite e vie
cuvintele iau lesne forma metaforei,
un text puțin diferit de cum scriai înainte
dar păstrezi "accentul Tyly"...
Nu e doar de bine, e la superlativ...
În viziunea mea, Poeta Ottilia Ardeleanu va rămâne...