Poezie
murmure
1 min lectură·
Mediu
suntem trunchiuri
așezate alăturat
ne uscăm cu vremea
ne strângem prin evaporarea sevei sanguine
mirosim a dragoste
de pământ
și
de noi înșine
creștem cu greu ozonul vieții
ne lepădăm de toate felurile de a fi
dinspre verde spre ruginiu
centrifugați de furtuna schimbării
ne lăsăm scrijeliți de iubire
altare în murmure fragile
cu brațele tăiate potolim foamea și frigul
scriși cu ardoarea hârtiei
de poeți rătăcitori
când se iscă stelele peste noi
părem lumânări aprinse
focul zilelor noastre
ardem până la nemurire
021916
0
Un text în care te împiedici la cel mai mic pas de metaforă...
"nu prea le am" cu mesajele, doar știi...:)... dar oricum
aici mi-am "încărcat bateriile" de Poezie...
Felicitări!