Poezie
poezia se duce chiar de numele ei
1 min lectură·
Mediu
(in memoriam Octavian Dumitru Unc)
stăteam așa cu picioarele atârnate
deodată
m-a cuprins o tristețe soră cu moartea
și mi-a venit din senin să plâng
am plâns până când stelele s-au dus la culcare
de-am rămas cu o lună atât de îngrijorată
încât s-a micșorat până la litera C
s-a prins lin de ramura unui copac acadea
neabătută noaptea înainta trufașă
singurii pași auziți pe alee
apoi a intrat în casă
și m-a găsit cu ochii umflați de plâns
m-a ignorant până mi-am potolit suspinele
apoi a tras cearșaful
abia de dimineață am aflat
poezia de ieri a murit
fix
când ceasul digital al orașului
afișa ora zero în roșu
undeva bătea clopotul unei flori târzii
de toamnă
001.389
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “poezia se duce chiar de numele ei .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14150563/poezia-se-duce-chiar-de-numele-eiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.