Poezie
ati
1 min lectură·
Mediu
suntem singuri
atât de singuri încât avem impresia că de undeva
va veni cineva să ne țină de urât
minutele trec pentru că ăsta e rostul lor
așteptăm deși nimeni nu ne-a spus că va veni
avem promisiuni de iubire
deși fiecare se pierde în amăgirea sa
se face o nouă zi plăpândă
știrile curg într-o baltă de sânge
mulți poeți își imaginează la lumina unei amintiri
că destupă lumea
de fapt sirena acestei trăiri ne trezește din morți
022312
0
dar noi aplecați asupra celor cuvinte
unii citind, alții ascultând
singuri, ascunși după gânduri
nu auzim
dar tu
tăcut, tăcută
prin ceață începi să pipăi marginile, zidurile
trăgându-te încet către fereastră
și-ncepi să cânți ca un colind
atunci când scuturând de vis
cu suflet orb
ne regăsim