Poezie
fotografia
1 min lectură·
Mediu
poate pentru că era era toamnă
și mirosea a lămâi în camera de la drum
cu un mic balcon
ne propuseserăm să facem o poză
cu aparatul rusesc
lângă una dintre coloanele proaspăt văruite
de unde se vedeau strugurii tâța-vacii
grei să rupă bolta
poate pentru că-mi erai vecin
ți-am promis că vom imortaliza adolescența
într-un zâmbet unic
și am făcut-o exact când soarele
s-a oprit în obiectiv să ne pună aură tinerească
poate pentru că mereu găseai cuvinte
de apărare și echilibru
în viața aceea crudă
poate pentru că drumurile
aveau să se bifurce între viitor și trecut
și niciodată de atunci nu ne-am mai văzut
fotografia n-a uitat
074.382
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “fotografia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14151153/fotografiaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘO lucrare frumoasă ce rezonează cu cititorul. Descrierea vividă a unui început neatins, imortalizat în mirosul toamnei cucerește atenția și inima cititorului ...
0
RR„Fotografia” nu „uită” niciodată, fiindcă are imprimată pe ea „imortalizarea” încremenită a noastră, însă omul uită, căci își schimbă atât înfățișarea, comportamentul, gândurile și activitățile, cât și memoria.
0
TDDistincție acordată
da, fotografia nu uită niciodată...
un text rotund împlinit datorită stărilor care ne duc înspre copilărie, înspre acea viață pe care s-a clădit neamul în drum spre o altă viață.
Textele acestea care mă retrimit în sânul adolescenței și tinereții mă ating și nu pot să nu rezonez cu autorul și nu numai.
Luminez calea și altora înspre copilărie
"poate pentru că drumurile
aveau să se bifurce între viitor și trecut
și niciodată de atunci nu ne-am mai văzut
fotografia n-a uitat"
Respect autorului și cuvântului sincer de aici!
cu sinceritate,
acelaș,
t.dume
un text rotund împlinit datorită stărilor care ne duc înspre copilărie, înspre acea viață pe care s-a clădit neamul în drum spre o altă viață.
Textele acestea care mă retrimit în sânul adolescenței și tinereții mă ating și nu pot să nu rezonez cu autorul și nu numai.
Luminez calea și altora înspre copilărie
"poate pentru că drumurile
aveau să se bifurce între viitor și trecut
și niciodată de atunci nu ne-am mai văzut
fotografia n-a uitat"
Respect autorului și cuvântului sincer de aici!
cu sinceritate,
acelaș,
t.dume
0
OAvă mulțumesc pentru empatie!
Domnule Ioan-Mircea Popovici, onorată de aprecierea dumneavoastră.
Maria Mitea, bun venit în pagina mea! Mă bucur de impresie.
Răzvan, da, omul e schimbător, de altfel!
Teo, într-adevăr, adolescența e ceva unic și frapant! Onorată de cuvinte!
Numai bine tuturor!
Domnule Ioan-Mircea Popovici, onorată de aprecierea dumneavoastră.
Maria Mitea, bun venit în pagina mea! Mă bucur de impresie.
Răzvan, da, omul e schimbător, de altfel!
Teo, într-adevăr, adolescența e ceva unic și frapant! Onorată de cuvinte!
Numai bine tuturor!
0
AANostalgic, matur, natural. Bun!
0
OAmă onorează cuvintele tale, mă bucură empatia, îți mulțumesc nespus.
0
"poate pentru că era era toamnă
și mirosea a lămâi în camera de la drum
cu un mic balcon
ne propuseserăm să facem o poză
cu aparatul rusesc
lângă una dintre coloanele proaspăt văruite"