Negru Vladimir

ninge cu zdrențe furate din cer fulgul-tu fulgul-eu rostogolindu-ne inimile prin aerul respirat de pielea unei femei pur-sânge mă cauți prin scorburi imitând jivine în rugăciune îți zdrobesti sânii

ne vom despărți ca după o căsătorie de probă doar pentru a ne căuta îndărătul altor chipuri cădind în palme de îngeri patimă și miere mă întrebi unde e Mecca faci o reverență către apus îți

am citit pe un site o poezie în care o femeie se masturba vârându-și o bucată de cretă în cur apoi desena pe perete un opt 8 într-un banc se zice că marele Kant s-ar fi dus la un

privirea mi se unge de litere într-o gematrie a mângâierii floarea își prelinge frumosul peste rochia neagră îmbrăcând aripi vraciul tămăduiește ultima rază ce-a rătăcit drumul spre

sunt un cerșetor care nu cere nimic unul dintre aceia mulți care așteaptă într-un soi de jenă a frigului arcul mâinii celui ce trece aruncând bănuțul de cupru în poala unor vise hibernând

sună ornicul cântecul neputinței noastre *** spiritul celui ucis pulbere și vânt între lumi *** îmi ascult viața sonetul perfect al dunelor *** pleoapa

m-a prins dimineața cu miejii rupți în ace de brad îngeri ce inventează fotoni înțelepți să mă care în spate lapte-gros cu gust de nucă spiriduși de paie făcându-și loc printre sticlele de fetească

magicianul își împăturește într-o eșarfă albastră chipul tăiat ritualic se oferă oglindă regelui întors între monede tentând perspectiva stelei revelație iscoadă centrului crucii mintea își caută